Nu mă enervez

Mă trezesc în fiecare dimineaţă cu o linişte şi pace, încât îmi spun că nu se poate întâmpla nimic rău să mă enervez. Dar e îndeajuns să dau cu piciorul în uşă din greşeală sau să pierd metroul şi îmi dau seama că sunt o persoană colerică şi uneori uşor iritabilă.
Nu reuşesc sub nici o formă să rămân calmă toată ziua, pentru că mai devreme sau mai târziu ceva se întâmplă să mă irite cel puţin.
Cu toate acestea răspund foarte bine la situaţii de stres maxim şi dau un randament bun.
De ce ne enervăm? Cum reuşim să lăsăm să ne scoată din sărite şi felul cum face zgomot o persoană când mănâncă?
Consider că trebuie fie să fii predispus spre a fi o persoană liniştită, fie datorită experienţei acumulate începi să vezi lucrurile la modul general, căutând soluţii sau acceptând situaţia şi evitând orice tip de supărare, scandal, conflict.
Am oroare de certuri şi ţipete şi mai trec cu vederea peste lucruri mai puţin importante dacă asta îmi aduce linişte.
Dar în general îmi spun părerea tare şi răspicat, pentru că avem tot dreptul şi responsabilitatea de a ne menţine coloana vertebrală.
Cât laşi de la tine doar ca să eviţi un conflict? Depinde doar de tine şi de capacitatea ta de înţelegere a problemei, de orice natură ar fi ea.
Oamenii calmi sunt de multe feluri: proşti, pentru că nu înţeleg, naivi , pentru că întotdeauna lasă prea mult de la ei şi cred prea mult în ceilalţi şi foarte inteligenţi, capabili să se adapteze rapid situaţiei şi cu fler diplomatic.
Ar mai fi categoria extraordinara prin excelenţă: persoanele bune, dar am unele rezerve în privinţa lor, pentru că unele sunt prea bune.
Să nu ne enervăm prea mult pentru că nu prea are rost, dar să ne spunem punctul de vedere.
Cum vorbeşti aşa ţi se va vorbi!