Fara cuvinte, dar cu surprize

Când nu mai avem cuvinte, ne oprim pentru că suntem surprinşi sau pentru că ne gândim la cel de lângă noi că este mai bine să nu-i mai spunem nimic pentru că ar fi inutil?
Rămâi la fel de căscat la frumuseţe ca la nenorocire? Reacţionezi cumva?
Fizic paralizat, de parcă lumea s-a oprit în loc, fără forţă şi fără nevoie şi fără abilitate să te exprimi, mă laşi fără grai.
Fie pentru că sări în ajutor, mă pui să mă depăşesc sau pentru că scoţi la iveală sertare necunoscute ale minţii tale, găseşti modalităţi să-mi faci surprize, rare, dar bune!
Cui nu-i place să fie luat prin surprindere, să fie dat pe spate cu încântare, să rămân mut de uimire şi de bucurie?
Mai există cuvinte? Cine le rosteşte? Spiriduşul din spatele nostru?
Dacă eşti obsedat de control, orice iese din comun, pe care tu nu ai putut să-l prevezi, te va scoate din balamale şi o să anuleze orice efect al bucuriei. Tragic nu?
Nu putem organiza totul în viaţa asta şi să fim ca la armată, pe timp, în pas alergător înainte marş!
Unde este spontaneitatea, soluţiile care vin din neprevăzut, inovaţiile?
Este bine să fii pregătit, să nu te prindă cineva cu garda jos, mai ales în context profesional, dar zilele nu sunt făcute să ştii exact ce vei face în viitor.
Tot ce o să vină are dedesubturi pe care tu nu le vezi şi este pentru binele tuturor.
Acordă-ţi şansa să rămâi blocat ca la dentist, dar fără durere 🙂