rusbianca

Prostii

rusbianca — Thu, 23 Feb 2012 08:26:26 +0000

De unde vine inspiraţia? De Sus de Jos, de la zei, din aer, de la păsări? De la tine sau de la tine sau din creierul meu, din sinapse, din neuroni treziţi în miez de noapte? Ce contează, ea vine oricum.
Ce este aia o Prostie? Un lucru lipsit de inteligenţă sau seriozitate ne face cu ochiul Dex-ul. Da, de parcă el le ştie pe toate, nu?
Prostia e ceva care nu ne interesează sau nu credem în ea. Simplu ca bună ziua şi bună seara.
Câte prostii debitează omul pe zi? Cu siguranţă multe, dar din unele dintre ele ies chestii interesante.
Cele mai frumoase lucruri şi invenţii au pornit de la nişte prostii!
Avem nevoie de pauză, să lăsăm concentrarea deoparte şi să ne punem pe spus orice ne trece prin cap, fără să ne gândim la consecinţe.
Ah nu, dar cum să facem aşa ceva? Păi nu te pune nimeni să le spui în Parlament!
Proştii sunt cei mai fericiţi oameni din lume, nu ştiu, nu-i interesează, pentru că nu înţeleg.
Cei săraci cu duhul sunt bogaţi cu inima de cele mai multe ori.
Sunt menajaţi dar şi batjocoriţi, traşi şi împinşi cu forţa să ne ajungă în deşteptăciunea noastră tâmpită!
Nimeni nu-i întreabă ei ce-şi doresc de la viaţă.
M-am trezit azi fără idei, doar prostii în cap, aşa că le-am debitat repede să scap de ele, aşteptând lucrurile inteligente.
Deocamdată nu au venit, dar ziua abia a început.
Dacă mi-aţi găsit gândurile alea frumoase undeva pe stradă, lăsaţi-le acolo, îşi vor lua zborul spre mine curând.

Diplomaţie

rusbianca — Wed, 22 Feb 2012 08:19:25 +0000

Oamenii nu ştiu să vorbească unii cu alţii. Nu mai suntem oamenii cavernelor şi nici politicieni. Dar trebuie să înţelegem că cel din faţa ta e un om cu un bagaj de experienţe şi trebuie luat ca atare. Orice informaţie adusă vine şi ea cu o responsabilitate de partea amândurora.
Merg pe a vorbi cu oamenii verde în faţă de cele mai multe ori. Îi spui omului ce vrei, cum vrei dar folosind cuvintele adecvate.
Dacă vreau să merg undeva spun ce vreau, dar dacă eu cred că ceva nu-mi place la el, nu-i spun eşti prost, ci cred că ai putea să te gândeşti la asta sau la asta şi să vezi şi altfel problema.
De ce dracu ne-a fost dată atâta inteligenţă în cap dar o păstrăm acolo la naftalină şi nu o folosim? Nu o să facă pui!
Grija pentru celălalt e şi mai mare mai ales când vine vorba de a discuta cu celălalt sex. Fiecare gândeşte diferit şi vorbeşte diferit. E nevoie de un dicţionar uneori ca să se înţeleagă cei doi.
Nu este greu de priceput că fiecărui om trebuie să-i vorbeşti altfel, dar menţinând ideea pe care vrei să i-o transmiţi. Depinde foarte mult de cum spui o chestie cum o va lua şi o va conştientiza.
Nu vă culcaţi pe o ureche. Să fii direct cu oamenii ţine de curaj dar şi să-ţi asumi multe riscuri. Nu trebuie să-l iei pe după vişin pe om, dar este recomandabil să-i vorbeşti pe limba lui, pentru că altfel fie nu va înţelege, fie o va percepe drept agresiune.
Diplomaţia nu a stricat niciodată, ci dimpotrivă, a obţinut foarte multe.
Pasărea măiastră a vorbelor a zburat de mult dintre noi. Cineva cu siguranţă o ţine într-o colivie.

Furnica şi trântorul

rusbianca — Tue, 21 Feb 2012 08:16:02 +0000

Bob cu bob agonisim toată viaţa, în primul rând pentru ceilalţi şi abia apoi ce mai rămâne pentru noi.
Întotdeauna vom munci pentru alţii mai puternici decât noi, indiferent de funcţia noastră în mecanismul ăsta de societate, care are multe rotiţe stricate.
Ne zbatem o viaţă întreagă pentru familie, pentru noi ca individ, pentru o viaţă mai bună şi alergăm ca nişte furnicuţe toate ziua şi cel mai frustrant e poate că alţii fac totul dintr-o lovitură, iar noi trebuie să muncim o viaţă întreagă şi tot nu ajungem acolo.
Dar vin Trântorii, care nu fac altceva decât să strice totul.
Cei care stau cu burta la soare, fie că trăiesc din munca altora, fie au marele noroc să fi agonisit altcineva pentru ei (excludem un câştig inopinat la loto), oricum, stau pe spatele altora. Orice ar face, asta sunt şi vor rămâne, Trântori, pentru că aşa le este specia.
Dacă ar pune şi ei umărul la treabă împreună cu furnicile şi cu Reginele Întreţinute, ne-ar merge tuturor mai bine.
Munca nu a înnobilat pe om, dar mulţi sunt nobili de pe urma ei. Dacă nu faci ceva în viaţa asta, care e scopul tău, de ce trăieşti să faci umbră pământului degeaba?
Fiecare are partea lui de treabă şi de când s-a trezit, omul s-a pus pe muncă. Colectivism, diviziunea socială a muncii, capitalism, sclavagism, democraţie, toate fac parte din om pentru că el le-a făcut. Tot el le şi poate desface dacă doreşte.
Aşa că, Trantore, scopul şi durata vizitei?

Vreme bună

rusbianca — Mon, 20 Feb 2012 08:54:19 +0000

Nu sunt prezicătoare şi nici fata de la vreme, dar cu siguranţă se anunţă nişte călduri mari în vară. Eu cel puţin le simt de acum, atâta căldură încât o să fiu nevoită să o împart cu ceilalţi.
Deşi m-am născut într-o zi de toamnă târzie şi sunt predispusă la sentimente de ploaie, ador căldura şi tot ce aduce ea în sufletul nostru. Ai impresia că lumea se mişcă cum trebuie şi toate intră pe făgaşul normal când e cald afară.
E doar o impresie, nimic mai neadevărat. Toată energia noastră, împinsă de soare cât mai departe spre ceilalţi, pe care-i săgetăm cu raze de bucurie şi ambiţie, se va risipi la prima furtună.
Ştiu doar că trebuie să găsesc o modalitate să nu caut vremea rea şi să ies din iarna asta pentru totdeauna.
Cu cât trece timpul pare că mă afund mai mult într-o gheaţă care mă blochează şi deşi ştiu să patinez destul de bine, sunt sigură că am nevoie de cineva să mă tragă afară.
Am trecut prin ceva anotimpuri de-a lungul vieţii şi orice posibilitate am văzut-o am prins-o strâns şi am mers cu ea, ştiind că îmi va fi bine.
De data asta pot spera în continuare, dar nu mai sunt sigură când voi ieşi la suprafaţă şi mă voi putea bucura de primăvară.
Nici soarele, nici căldura, nici toate bucuriile din lume nu mă vor face să uit vreodată de gerul ăsta care mi-a îngheţat orice idee de viitor frumos.
Doar nişte furtuni solare de oameni extraordinari m-ar putea face să mă încălzesc.

Cum se fac visele

rusbianca — Sun, 19 Feb 2012 16:11:03 +0000

“Come and dream with me!” Este îndemnul lui Georges Melies, părintele regiei de film, din Hugo, unul dintre cele mai bune filme ale anului.
Martin Scorsese ne aduce o producţie extraordinară despre un băiat orfan din anii ’30, care locuieşte în gara din Paris şi printr-o coincidenţă, face cunoştinţă cu Georges Melies.
Filmul este nominalizat la 11 Oscaruri şi are numeroase premii, Globul de Aur, Bafta etc. şi toate pe bună dreptate.
Hugo, un copil de 12 ani care a învăţat meseria de la tatăl lui şi unchiul său, are grijă de mecanismele ceasurilor din gară, fără ştirea nimănui. Tatăl i-a făcut cunoştinţă cu o maşinărie ciudată: un fel de robot care poate desena. Se chinuie mult timp până îl repară şi îl pune în funcţiune, obţinând astfel un mesaj de la mult iubitul său părinte.
Hugo se împrieteneşte cu nepoata lui Georges Melies, pe care o să-l ajute mai mult decât s-ar fi aşteptat.
Scenariul este foarte bine scris după cartea lui Brian Selznick de către autor şi John Logan.
Scorsese ne face cunoştinţă cu o lume de vis a Parisului. Trenuri care scot aburi, inspectori de gară veniţi din război, intrigi amoroase, un regizor uitat de lume, pasiunea pentru cărţi a oamenilor, aventurile unor copii îmbătaţi de farmecul vieţii, totul ca într-un mic orăşel unde lumea ştie tot ce se întâmplă.
Scenografia şi costumele par desprinse dintr-o carte pentru copii, pline de culoare, delicateţe, perfecte pentru un basm. Lumina caldă învăluie întreaga atmosferă de iarnă în care este scufundată gara şi Parisul.
Un film fantastic care deşi poate părea pentru copii, este de fapt adresat adulţilor care au încetat să mai spere şi să mai viseze.
Personajele sunt jucate impecabil de Ben Kingsley în rolul lui Melies, Asa Butterflied în rolul lui Hugo, Sacha Baron Cohen în rolul inspectorului de gară şi Chloe Grace Moretz în rolul Isabellei, prietena lui Hugo.
Avem şi alți actori foarte cunoscuţi: Jude Law, Christopher Lee, Emily Mortimer, Richard Griffiths.
Mesajul filmului este spus clar: “If you lose your purpose is like you’re broken.”
Cele mai frumoase vise sunt filmele. Scorsese nu a adus un omagiu doar lui Melies şi copilăriei, ci lui însuşi şi cinematografiei.

Fantezie

rusbianca — Sun, 19 Feb 2012 09:42:57 +0000

Ne întoarcem pe partea cealaltă de pat şi începem să visăm la nişte lucruri care nu s-au întâmplat şi probabil nici nu vor avea loc vreodată, dar acea fantezie pe care ţi-o îndeplineşti în minte dimineaţa, fac să răsară soarele mai repede şi să miroasă a viaţă în casă când te ridici.
Dintr-o dată parchetul nu mai e rece chiar dacă eşti desculţă, te întinzi şi te uiţi pe geam şi culmea, trec oameni pe stradă cu sacoşe, fericiţi.
Îţi vine şi pofta de mâncare, să faci duş, să te îmbraci, să ieşi din casă şi să faci cât mai multe. Dai telefoane persoanelor pe care nu le-au auzit de multă vreme, doar să ştii ce fac.
Totul are sens pentru că în fantezia ta, eşti mereu câştigător. Totul se întâmpla cum vrei tu, lumea există pentru că te ajută să-ţi îndeplineşti visul şi întotdeauna ai de toate. Poţi fi preşedintele lumii, împărat, un star de cinema, un scriitor faimos cu mii şi milioane de admiratoare la picioarele tale, te înfrupţi din mâncăruri alese şi băuturi nemaiîntâlnite.
Dar cel mai mult îţi place că visul cu ochii deschişi e controlat de tine şi poţi să aduci pe oricine în el. Un fel de teatru de păpuşi unde tu tragi toate sforile.
Dacă vreodată o fantezie devine realitate, bucuria este nemăsurată, deşi senzaţia e diferită.
Cu siguranţă dimineaţa când te trezeşti îţi vei face alte fantezii în cap, doar pentru a putea visa în continuare şi a începe ziua aşa cum doar unii oameni o pot face.
Realitatea noastră este fantezia zeilor.

Ilegal și îngrașă

rusbianca — Sat, 18 Feb 2012 08:50:40 +0000

Toate lucrurile bune vin acoperite, deghizate, de parcă ar trebui să se furişeze la un bal mascat ca să le putem accepta. De ce, suntem obişnuiţi cu răul? Nu, dar de cele mei multe ori nu vedem ce aveam în faţa ochilor până ni se ia vălul de pe faţă.
Cele mai bune lucruri se spune că sunt ilegale şi îngraşă. Să înţelegem din asta că un lucru bun, ca să rămână bun şi nu dăunător sau nociv trebuie să vină cu moderaţie şi să fie acceptat de toată societatea?
Adică altcineva a hotărât dinainte ce este bine pentru mine deşi nu ştie absolut nimic despre mine şi presupune că sunt la fel ca toţi ceilalţi?
Ce facem dacă ce este bine pentru mine este rău pentru altul? Mă mai aventurez să-l obţin şi să-l primesc? Sau îmi pun şi eu o mască la început, să-i păcălesc pe ceilalţi că nu este extraordinar? Iar cu timpul ceilalţi se conving că este bun, eu pot atunci să-mi dezvălui adevăratele sentimente şi să spun DA, e bine pentru mine, l-am acceptat şi v-am înşelat pe toţi, pentru că ştiam de la bun început ce îmi place?
De ce nu sunt lucrurile mai simple şi le complicăm doar ca să fim în rând cu lumea?
Excese sau nu, un om normal este capabil să decidă ce înseamnă moderaţie, ce este bine pentru el şi să dribleze când este nevoie în alte terenuri, nu?
Ştim ce este bine şi ştim ce este rău. Nu este îndeajuns pentru a face ce credem noi?