Amorţire

Într-o dimineaţă târzie
Un papagal multicolor îmi şopteşte
Încet…încet…
“Lumina nu poate pătrunde încă
Deschide-te.. la suflet.
Intră în casa lui, pe furiş…
Ai să vezi o geană amorţită
De durere şi de somn
Să n-o trezeşti că ţipă ! “
Încet…încet…
Refugiată în aşternut
De suflet albastru
Cu papagali imaginari
Cânt.
E noapte şi nu e nimeni
E prea târziu să trăieşti

Anunțuri

Despre rusbianca

Regizor de film
Acest articol a fost publicat în Poezie și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s