Savarina

Ati inceput vreodata ziua cu o prajitura? Ti se pare ca viata e mai frumoasa cand incepi cu zahar pe masa…efectul insa e dezastruos, ca te moleseste in loc sa-ti dea energie…
Asa mi se pare ca se intampla cu orice lucru care in aparenta e bun, si arata bine imbracat, ca o savarina, cu multa frisca si cireasa traditionala …
De cate ori ne-am pacalit de invelisul unui eveniment sau om pe care l-am intalnit si am crezut ca totul este exact cum arata…evident, aparentele de cele mai multe ori inseala, cu siguranta…
Prin urmare trebuie sa vezi bine ce bagi in tine , in creier si in suflet…nu orice e frumos este si bun.
Cred de fapt ne place la culme sa ne lasam scaldati in frumusetea de langa noi, chiar daca de multe ori este una aparenta si de suprafata doar. Toti stim, Ce-i frumos pana si lui Dumnezeu ii place…Cred ca de fapt El a facut toate lucrurile frumoase si de aceea ne atrag prea multe…ce am gresit de la inceput este ca sub straturile de superbitate nu am pastrat nimic pentru ceilalti…eventual niste vise ciuruite de plictiseala si sperante pentru o viata care nu vine pentru ca nu facem nimic in sensul asta.
Cand ai vazut ultima oara o frumusete de om si pe dinafara si pe dinauntru si sa ramai absolut perplex ca mai exista asa ceva pe lume? Mai mult chiar: acel om sa ramana frumos si dupa ani de zile, sa para ca nu imbatraneste si ca doar este mai intelept…
Nu este fictiune…oamenii de genul asta traiesc printre noi…oare asta cautam cu totii?
Cred ca in loc sa ma trezesc azi mai bine adormeam intr-o prajitura…

Anunțuri

Despre rusbianca

Regizor de film
Acest articol a fost publicat în Vorbe și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Savarina

  1. Napocel zice:

    Prăjiturile simple-mi sunt pe plac și sunt binevenite la orice oră din zi ori nopate.

  2. Liviu R. zice:

    Exista, inca, multi oameni frumosi, atat in interior cat si in exterior! Sunt insa foarte multi care mimeaza frumusetea, mai cales cea interioara, care sustin si spun exact ceea ce nu gandesc, cred, fac! Nu-mi plac prajiturile dimineata, de fapt dulcele il consider doar ceea ce este, desert, adica dupa ce amarul, acrul, saratul au fost consumate, spre final, atunci cand sufletul considera ca are nevoie de rasfat, atunci dulcele poate ajunge pe masa! asa e viata….acra, amara, sarata, dulce…important este sa nu cautam cu disperare dulcele, pentru ca s.ar putea sa sfarsim doar prin a avea amarul!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s