Suparat

Cine ne obliga sa zambim, de ce ni se promoveaza sa fim veseli mereu?
Omul e asa cum e , nu cum vrea altul sau societatea…sa nu se intristeze cineva ca trebuie repede sa-l inveselim!
Supararea nu e cronica si nici molipsitoarea. Exista si atat. Daca toti am fi veseli mereu, am fi cel putin ca niste drogati si ne-am plictisi teribil. Ni s-ar bloca maxilarele de la atata zambit si ras…Nu asa se face sportul optimismului…de aia e sport ca sa fie practicat periodic, nu mereu! Cei care doresc sa participe la campionate, bravo lor!
Avem dreptul sa fim suparati in aceeasi masura cu sa fim veseli. Oamenii sunt cu bune si rele, pastreaza o balanta pe cat posibil.
De ce nu radem mai mult? Ca nu suntem clovni, ca nu e momentul, ca nu vrem, ca atunci cand o facem o sa furam tot farmecul lumii cu veselia noastra.
Putem fi asa cum ne dorim, nu trebuie sa influentam pe nimeni, in nici un fel…empaticii sa intoarca spatele
Trebuie sa constientizezi fiecare stare prin care treci, sa vezi si partile rele ale vietii, pentru a putea aprecia ulterior si partile bune
Da-mi voie sa fiu trista, suparata, nervoasa si nu incerca sa ma faci sa ma simt mai bine…o sa-mi revin singura
Soarele nu dispare niciodata, pe cand norii, mereu alearga!

Anunțuri

Despre rusbianca

Regizor de film
Acest articol a fost publicat în Vorbe și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la Suparat

  1. cristian zice:

    Poti fi suparata/suparat dar nu cred ca trebuie sa site toata lumea. Poti suparta/suparat si fara sa stie lumea de langa tine

  2. Napocel zice:

    Exact! Și dup[ă cum scria Osho cei în fața cărora tăcem să-nve’e a asculta. E libertatea noastră cum ne afișăm, unde și când.

  3. Ciprian Bojan zice:

    Mă pregătesc mai demult să scriu câte ceva despre eșec(uri). Fiindcă de asta ne e cel mai frică… Poate articolul tău îmi va da un impuls să o fac! E… asta-i că nu știu cum să-l caracterizez… 🙂

  4. eSorin zice:

    eu sunt trist mereu!nu mi place sa zambesc si sa fiu vesel.

  5. Boogie zice:

    Fiecare persoana este cum simte ea. Unii au o zi mai buna, altii au o zi mai proasta. CUm ai spus si tu, nu este obligatoriu ca mereu sa fim cu gura pana la urechi.

  6. Pingback: Despre eșec privit ca o certitudine nu ca o probabilitate | Blogu' care va să zică…

  7. O tipa zice:

    Nu ai idee cat m-am regasit in articolul tau. Plus ca mi-am adus aminte de sefa care a venit intr-o dimineata la birou si practic mi-a impus sa ii zambesc de fiecare data cand imi vorbeste, caci ea vrea energie pozitiva, chiar daca nu imprastie la randul ei decat nemernicii, suparari si…din pacate taieri salariale. Asa ca…daca nu vreau sa zambesc, nu o fac. Daca nu simt ca pot zambi, nu o fac. Nu trebuie sa zambim la comanda. Trebuie doar sa simtim si o vom face. 🙂

  8. cami zice:

    eu nu-i pricep pe ăia de zâmbesc tot timpul; că te cunosc sau nu, că nu vorbeşti cu ei, că orice, ei zâmbesc. şi e enervant mai ales dacă tu eşti down, da’ tare de tot, şi ei zâmbesc. spooky.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s