Multi dintre noi ne-am pierdut increderea in ceilalti. Fie ca ni s-au intamplat multe lucruri mai putin bune, fie ca suntem mai greu de convinsi, un fel de Toma Necredinciosul, ne asteptam sa primim explicatii pentru fiecare chestie care ni se spune…De ce?
Suntem din ce in cei mai obisnuiti sa verificam totul. Paradigma cu cele 3 surse din jurnalism tindem sa le aplicam peste tot. Cine a zis de fapt ca daca cele trei surse spun acelasi lucru tu trebuie sa crezi orice? Daca acele surse gandesc la fel? O fi adevarat in media, dar nu in orice lucru marunt din viata ta.
Sunt oameni care incearca sa argumenteze ce spun doar de dragul de a vorbi , pentru ca se simt bine in pielea de invatator, mentor, atotstiutor,”eu stiu mai bine decat tine” mod de gandire.
Ce ne facem insa cu cei care nu inteleg orice le explicam? Si mai rau, cu cei care incearca sa explice ceva, dar nu reusesc decat sa agraveze situatia: fie se pierd in detalii, fie ajung la cu totul altceva.
Sunt lucruri in viata care nu au nevoie de nici o argumentare sau explicatie sau comentariu…sunt nu doar simple, dar prea clare si valide . Nu ma refer aici la adevarurile general valabile ( e soare afara, sunt nori albi pe cer)
Cum ar fi o lume in care nimeni nu ar spune decat lucrul in sine fara nimic adiacent: merg la munca maine, imi dau demisia, maine divortam, eu fac un copil, ma duc in alta tara…
Mi-ar placea sa avem de cele mai multe ori o interfata comuna si sa putem sa intelegem tot fara atat de multe cuvinte…
Cred ca vorbim prea mult si credem prea putin…
-
Articole recente
Arhive
Cele mai bune posturi și pagini
Blogroll
Subscribe here
-
Alătură-te celorlalți 50 de abonați.
Numaratoarea zilelor
Da, adevărul e că de cele mai multe ori vorbim, vorbim prea mult, prea preocupaţi să ne auzim propria voce şi uităm să ascultăm. Din păcate.
Uneori ne agățăm de cuvinte fiindcă nu avem altceva la îndemână sau poate e cea mai ușoară cale de a comunica. Dar dacă nu mai credem nici măcar propriile cuvinte… e grav!
E…nu credem noi multe, dar pe noi trebuie sa ne credem!
Faptele tac; imaginația vorbește.
Iți mulțumesc pt. comentariu 🙂
Ar trebui sa vorbim mai mult cu faptele , nu cu gandurile sau cuvintele 😉 dar toti fugim de TREBUIE!
se intampla rar ca o persoana sa te inteleaga fara sa-i explici de ce si cum.Cum ai spus tu asta nu are nevoie de multe cuvinte e de inteles ca doar persoanele care te cunosc foarte bine sau pur si simplu sunt ca tine pot ajunge la un astfel de nivel
Ma enervez mai mult cand lumea cere prea multe explicati…dar nu pretind sa ma cunoasca lumea
De obicei argumentam in fata altora cand vrem sa ne scuzam, sa ne ascundem de ceva anume…este pana la urma natura umana. Gandeste-te cand ai spus ultima oara doar un „nu” simplu, fara a mai fi urmat de vreo argumentare….
Ieri 🙂 E drept eu spun des Nu si nu dau explicatii cand nu e cazul 😉 Dar in general lumea are nevoie de explicatie si convingere.
Pingback: Explicatie | rusbianca | BunDeCitit.ro
Eu sunt unul care vrea tot timpu explicatie pentru orice, pentru ca asa mi se pare normal. Eu daca nu stiu ce face bunonul x vreau explicatie in detaliu.Daca imi zici ca tu ai n milioane de euro vreau explicatie in detaliu cum i-ai obtinut.
Asa suntem noi structurati sa cerem explicatii, pentru ca daca nu cerem minim o explicatie nu ne simtim bine.
Era o vreme când când mă călăuzeam după acest crez: „Ai ceva de spus? Fă-o!” După o vreme, am început să fac concesii. La început, foarte rar. Apoi, din ce în ce mai des. Într-o zi, m-am trezit în faţa oglinzii. Priveam acolo, în acea fereastră şi mă întrebam stupefiat, cine se uită la mine… În clipa aceea, mi-a răsunat ÎNĂUNTRU: „Ai ceva de spus? Fă-o!”. Din acea zi, toată viaţa mea s-a schimbat! Era în 2003. Aveam 44 de ani. Am făcut de atunci încoace, mai multe decât în toţi cei 44 de ani! Şi diferenţa înseamnă cam aşa: În 15% din viaţa mea, am făcut mai multe decât în restul de… 85%? Mi se pare zdrobitoare statistica asta… Totuşi, îmi aminteşte de un videoclip al lui Nick Vujicic. „It matters nothing how you start. All that matters, is how you finish!” E lipsit de importanţă cum începi. Ceea ce contează, este cum finalizezi!
Da. Sunt de acord ca este importante cum se termina ce ai inceput si ca daca ai ceva de spus, trebuie s/o spui si ulterior sa si faci…dar exista si limite, si dimplomatie etc….exista multe variabile