În drum spre tine

Pretențiile noastre față de ceilați de cele mai multe ori sunt exagerate, încărcate de prejudecăți, de experiențe care s-au terminat prost, de toate visele și speranțele neîmplinite…
Cum poate un om să ne primească cu brațele deschise , să fie capabil să trecă peste tot bagajul nostru emoțional, ba mai mult, să fie și interesat!
Înaintăm în vârstă și ne dorim tot mai mult de la ceilalți, dar pe de altă parte, trebuie să fim conștienți că va trebuie să fim mai maleabili și să ne confruntăm cu temeririle noastre și cu faptul că nu suntem perfecți și că defectele noastre sunt la fel de insuportabile ca ale altora.
Ce facem , trăim cu sperața că într-o bună zi o să apară acel cineva care o să ne miște pământul de sub picioare și că o să dureze o veșnicie? Putem trăi cu speranța asta?
Mie mi se pare că viața ca o loterie nu-mi aduce nici un confort emoțional. Nu de alta, dar dacă te încrezi în soartă și că ce e al tău e pus deoparte, e foarte posibil să fii mai relaxat , dar și să rămâi singur.
Soluții? Nu știu…accepți situația și te încrezi într-un optimism invidiat de alții și riști, sau pur și simplu te multumești să accepți ceva aproape de ceea ce cauți…
Compromisuri…sunt mulți care nu le fac , din orgoliu, sau doar pentru că odată ce le faci , va trebui să traiești cu ele toata viața și să fii dispus în continuare să le faci, si altele în plus.
Burlăcia este mama pisicilor și a câinilor, invitați în viața noastră pe post de parteneri temporari de viețuire casnică.
Oricum privim situația, suntem în drum spre cineva.
Eu? Eu sunt în drum spre tine!