Şi mi-e dor

De fiecare dată când mă pun la drum, indiferent de destinaţie, am impresia că am foarte mult timp la dispoziţie să mă gândesc la orice nu am avut timp până atunci, de parcă drumul este un timp mort, ca statul la coadă. Puţin eronat, pentru că sunt delimitată doar de spaţiu.
Îmi dau mie timp să pot visa la tine, la mine, la nişte lucruri care au fost şi nu vor mai fi, la ce ar putea fi.
Cred că dacă omul nu ar avea un răgaz de visare şi de relaxare ar fi atât de trist încât nu ar supravieţui unei noi zi.
Mi-e dor de tot ce nu am făcut pentru că m-am încăpăţânat că aşa e mai bine. Mi-e dor de tot ce nu voi avea pentru că sunt prea realistă şi mi-e dor de mine când puteam spera în orice visam şi aveam puterea să cred că sunt în stare de orice.
Dar a venit experienţa şi mi-a dat o palmă de m-am întors şi încă una şi încă una, încât de atâtea răsuciri am ajuns să ameţesc de cap şi am rămas confuză.
Refuz să cred că nu îmi voi reveni, dar îmi pare rău de energia consumată, care putea fi folosită mult mai bine şi mai frumos.
Mi-e dor de un abecedar care m-a învăţat să trăiesc, deşi nu ştiam ce înseamnă asta.
Nu vreau să regret nimic. Sper doar că în orice situaţie am făcut tot ce mi-a stat în putinţă.
Nu cred că ceilalţi învaţă din experienţa cuiva, dar pot lua aminte.

Anunțuri

Despre rusbianca

Regizor de film
Acest articol a fost publicat în Vorbe și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Şi mi-e dor

  1. SagittariuS zice:

    Ce-ţi ziceam eu de furatul de peisaj? Când ne deplasăm şi lăsăm peisajul să ne fure ne lăsăm şi gândurile să mişune libere. Cred că e printre puţinele ocazii când apucăm să ne gândim şi să medităm la noi înşine, prin agitaţia asta de viaţă pe care o trăim.

    Mie-mi place să merg cu trenul şi să mă las furat de gânduri. Deşi nu-mi place oboseala şi lipsa de confort aferente, e genul meu preferat de călătorie …

  2. Ciprian Bojan zice:

    Deci: 🙂

  3. Pingback: Şi mi-e dor | rusbianca | BunDeCitit.ro

  4. Marius Bota zice:

    O sa am un drum de Bucuresti in noaptea asta, asa ca sper sa imi aduc aminte de toate dorurile de care aminteai si tu. E bine ca merg cu trenul si ma pot concentra doar la asa ceva. Dorurile ne fac sa retraim, sa ne bucuram sau sa ne intristam, sa plangem sau sa radem, pentru ca sunt ale noastre doruri! Multumesc!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s