Minciunele gogonele

Deformarea realităţii din plictiseală sau pentru a ne proteja sunt motivele principale pentru care turnăm gogonele zi şi noapte, de parcă am mânca. Nu suntem bolnavi cronici şi putem spune adevărul de cele mai multe ori, dar să fim sinceri: adevărul nu e distractiv.
De câte ori nu am încercat să modificăm puţin datele problemei doar pentru că nu ne puneau într-o lumină prea bună în faţa celorlalţi?
Exagerarea, camuflarea anumitor lucruri, protecţia persoanei, dar cea mai comună: adevărul partial-ce nu ştii nu te supăra.
Sunt unii însă care mint cum respiră, în orice situaţie şi cu oricine, dând dovadă clară de mai mult decât slăbiciune, de o nesiguranţă incredibilă.
Momentele când ascunzi pentru că vrei să-i faci o surpriză cuiva nu ar trebui trecut la catastif, dar sunt, pentru că dacă luăm în considerare toate gogonele pe care le spunem intenţionând bine, ar fi mai mult decât kilometrice.
A nu minţi e la fel dacă i-ai cere unui om să nu se gândească la nimic… se poate, dar cere un efort considerabil.
Indiferent de cum a apărut minciuna în lume şi cât de amuzantă poate fi ea, până la urmă minciuna nu este un lucru bun. Niciodată lucrurile nu sunt aşa de simplu de explicat cu alb şi negru, bine şi rău.
Mi se pare că utilizăm această unealtă, alături de altele să ne afişăm în lume diferit de cum suntem şi pe termen lung vorbele noastre pot afecta.
Sunt de acord cu denaturarea adevărului până la un anumit punct. Trăim cum trăim şi realitatea a devenit insuportabilă.

Despre rusbianca

Regizor de film
Acest articol a fost publicat în Vorbe și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Minciunele gogonele

  1. Ciprian Bojan zice:

    Există mai multe paliere ale minciunii:
    – minciuna prin omisiune
    – minciuna prin exagerare
    – minciuna prin modificarea totală a realității
    Gradul de ”vinovăție” al acestora îl putem intui. Dar, până una alta, eu nu mint niciodată, atunci când spun că nu întotdeauna spun adevărul… 😛 😀 😆

  2. Călin zice:

    nici nu ştiu ce să zic. se predă în şcoli minciuna? dacă da, fie am lipsit, fie am chiulit 🙂

  3. Pingback: Minciunele gogonele | rusbianca | BunDeCitit.ro

  4. Pingback: Minciunele gogonele | Șmen.ro

  5. Iulia zice:

    Niciodata nu mi-a placut ipocrizia. Eu recunosc ca mint. Puţin, inocent, nu ranesc pe nimeni, dar cateodata o mai fac. Nici nu am de gand sa ma schimb. Importante sunt limitele pe care ni le impunem. Sa spui ca ajungi in 5 minute si sa vii in 10 e una, sa iti inseli partenerul, de exemplu, e alta. Eu intru in prima categorie de mincinosi, cei aproape inocenti :))

  6. Pingback: >Leapsa dorintelor neindeplinite.. | Aniela Deby

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s