Pe tocuri

Păşim cu grijă, pe asfalt, să nu strivim pe nimeni şi ne uităm în jur dacă cineva ne vede graţia. Alergăm de foarte puţine ori, pentru că nu este nevoie. De obicei cineva în adidaşi va fi cel care mereu o să se ţină după tocuri.
Întotdeauna mergem sacadat, lăsând loc să fim admirate, ne oprim puţin, ne uităm şi apoi continuăm.
Lumea se vede diferit de la înălţime: toţi par mai veseli, toţi par că te iubesc (dacă au pe cine) şi la tine nu se poate ajunge decât cu flori cu tija lungă.
Îmi place să merg pe tocuri, mă face şi mai înţepată decât sunt. De fiecare dată când am impresia că mă voi împiedica trebuie să mă gândesc că mă va durea mai mult orgoliul decât juliturile.
Mândria se poartă în pantofi. Suferim de o durere cronică de nevoi înălţătoare… vrem să fim privite, adulate, ca nişte statui umblătoare.
La sfârşitul zilei când totul se stinge, ne dăm jos pantofii şi ne lingem rănile lăsate de atâta făţărnicie.
Sunt atât de sofisticată încât mâine am să îmi pun adidaşii şi ştiu că mândria o port în inimă, nu în picioare.
Pot alerga, mă pot strecura printre oameni, îi pot vedea, ce vorbesc, ce simt, cum se uită cu jind la tocuri şi la unghii roşii perfecte.
Prefer să alerg cu şireturile la purtător decât cu nişte flecuri care mă aruncă în nişte gropi abisale din care nu mă mai scoate decât un muncitor destoinic, neinteresat decât în mărturiile rujului.

Anunțuri

Despre rusbianca

Regizor de film
Acest articol a fost publicat în Vorbe și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

14 răspunsuri la Pe tocuri

  1. Pingback: Pe tocuri | rusbianca | BunDeCitit.ro

  2. Ciprian Bojan zice:

    Deci… 🙂
    Dau share pă feizbuc, să nu zici că nu ți-am spus! 😀

  3. Miu Miu zice:

    Ma regasesc…de multe ori am purtata pantofi infernali, doar pentru ca erau superbi. Ultima data insa m-au dat gata…nu am putut nici sa cobor scarile blocului cu ei, desi in magazin erau mai mult decat ok…Frumusetea lor mi-a dat impresia asta, insa durerea a fost crancena si am renuntat la ei…

  4. Pingback: Fata Moşului « Ioan Usca

  5. laurameleaca zice:

    Aveam niste cizme cu toc, care faceau destul de mult zgomot. Intr-o zi, veneam grabita spre casa de la serviciu. frig, oboseala etc…si nu-ti zic ca se intoarce un mos spre mine si ridica bastonul sa dea. ca cica l-am innebunit cu zgomotul :)))))))))))

    • rusbianca zice:

      Da, stiu cum …cand te supara ceva, orice zgomot parca amplifica supararea. Ce-i drept , de la o varsta ( fara suparare fata de acest domn cu baston) parca toate ti se par mai zgomotoase…si eu ma mai uit urat la colegele de birou :), dar cred ca ma iarta si eu pe ele :))

  6. feedarts.ro zice:

    hehe. un mic adevar despre femei! 🙂

  7. antiqul zice:

    Pe mine zgomotul unor pantofi cu tocuri care se apropie mă face să mă simt ca un lup care aşteaptă să-i apară căprioara în faţă 😉 Numai că uneori e vorba de un bărbat şi mi se taie pofta de vânătoare 😦

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s