Pentru mâine

Cuvintele sunt arma supremă şi nu au doar două tăişuri, au multiple tăişuri. Taie în carne vie zilnic. Ar trebuie să ne refacem stocul de pansamente să ne protejăm cum trebuie. Cu toate că… nu cred că ne putem proteja decât dacă inventăm cuvinte noi.
Ne dorim schimbarea, dar reuşim s-o obţinem? Alergăm după ea de parcă fără ea am rămâne ancoraţi într-o banalitate oribilă şi nu putem înainta fără să ne plictisim de moarte.
Schimbarea este necesară precum aerul pe care-l respirăm, să mergem mai departe, să trăim. Nu putem evolua dacă nu facem nimic.
Lâncezim într-un balansoar care ne poartă între muncă şi casă şi dintr-o dată ne trezim: Eu nu am făcut nimic azi. M-am săturat. Vreau altceva. M-am plictisit. Simt că mă sufoc. Ce să fac?
Cred că puterea socială în care eşti angrenat te poate duce pe anumite căi în care schimbarea iluzorie naşte fictiv, pentru că de fapt ea nu există.
O pană de porumbel ce te atinge când te trezeşti, un balon roz care se ridică şi nu-l mai poţi prinde, un parfum de mult uitat de care îţi este atât de dor încât ai face orice să-l mai simţi măcar o dată şi să te bucuri de acea stare de fericire… ne este dor de vremuri mai bune şi credem că dacă noi schimbăm ceva, le putem aduce înapoi şi de ce nu, să ne fie şi mai bine.
Şi dacă printr-o minune reuşim totuşi să modificăm ceva în viaţa noastră, ne place, ne acomodăm? Da, o perioadă, după care vrem altceva.
Evoluez pentru că sunt eu şi vreau să mă schimb într-o persoană care nu am fost niciodată.

Anunțuri

Despre rusbianca

Regizor de film
Acest articol a fost publicat în Vorbe și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Pentru mâine

  1. Eu cred ca , vrem- nu vrem, ne schimbam in fiecare zi. Suntem tot timpul intr-o transformare continua.

  2. Pingback: Pentru mâine | rusbianca | BunDeCitit.ro

  3. erasmus de romergan zice:

    buna seara..!..

  4. Ciprian Bojan zice:

    Uneori, de dragul schimbării, dărâmăm totul în speranța că vom putea reclădi totul din temelii. Avem această pornire (auto)distructivă, dar nu ne lasă-n pace nici trecutul. Dacă trecutul îl percepem sub forma unui balast de care să ne debarasăm, viitorul ne va rezerva cu siguranță nostalgii ale unor realități pe care n-am știut să le valorificăm în favoarea noastră.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s