Oglindă oglinjoară

Cine-i cea mai frumoasă din ţară? Din lume?
Oglinda în câte te uiţi în fiecare dimineaţa când te speli pe dinţi, te aranjezi pentru că aşa e obiceiul, înainte să ieşi din casă.
De câte ori nu ţi-a plăcut ceea ce ai văzut? Faţa e aceeaşi dar tu eşti diferită. Anii au trecut peste tine, dar nu asta este important, ci unde eşti tu acum?
Te simţi bine în pielea asta de împrumut? Ce-ai făcut de ai tăbăcit-o în halul ăsta, încât mulţi prieteni nu te mai recunosc?
Eşti mai frumoasă ca niciodată dar ai impresia că nu te vezi pe tine, ci o femeie geamănă cu tine, cu părul mai lung, aşa cum ţi l-ai dorit, cu ochii mai strălucitori şi mai avizi de putere.
Becul funcţionează bine, nu eşti într-un film oarecare unde se ia lumina şi vezi monştrii care se ascund în spatele oglinzii, chipul tău care se schimonoseşte în persoane peste care ai călcat la un moment dat.
Lumina e aceeaşi, de sus, mereu, vezi acelaşi chip. Nu ţi se mişcă un fir de păr, chiar dacă nu te-ai aranja tot ai arăta bine.
Te întrebi mereu ce vrei azi, ca să poţi chema pe cei care te ajută.
Ai îmbătrânit? Poate doar la interior, pentru că pe dinafară pari un copil încă, pe care puţini îl mai văd.
Oglindă oglinjoară, unde e Alba Ca Zăpada de odinioară? Eu nu văd decât o Mamă Vitregă care îi duşmăneşte pe toţi care nu-i cad la picioare şi vrea să stârpească orice i se împotriveşte.
Nu se crapă imaginea, dar oare nu se crapă sufletul?