Curiozitate

Suntem nişte vieţuitoare curioase până în măduva oaselor. Vrem să ştim tot ce mişcă şi dacă se poate de ce şi cum şi unde.
Cred că dacă nu am fi fost aşa de interesaţi de ce se întâmplă în jurul nostru de la începutul lumii, nu am fi progresat deloc, nici cât negrul sub unghie.
Marile descoperiri, celelalte continente, invenţiile, cercetările făcute de-al lungul timpului, simplul fapt că ne-am pus întrebări, a făcut omenirea să evolueze.
Curiozitatea care a omorât pisica, nu se aplică în cazul nostru, decât dacă probabil ne băgăm nasul unde nu trebuie.
Pentru mine cel puţin, dacă nu înţeleg un fenomen şi să-i pricep toate mecanismele, sunt susceptibilă să cred în el, darmite să-l şi accept. Sunt genul om pe care trebuie să-l convingi cu argumente şi explicaţii. Pun multe sub semnul întrebării.
Recunosc când nu mă descurc cu ceva şi nu mă pricep, dar îmi doresc să cunosc, pentru a nu fi nevoie să mai cer ajutorul data viitoare.
Îmi place că există oameni cu aptitudinea extraordinară de a şti să explice celorlalţi, pe mintea fiecăruia, dar mai ales că au răbdarea să facă asta de câte ori este nevoie.
Dacă nu ştii să-i explici bunicii tale un lucru, înseamnă că nu l-ai înţeles? Nu neapărat, poate nu eşti atât de priceput în a face pe ceilalţi să înţeleagă ce ştii. În general oamenii care ştiu multe păstrează mai tot pentru ei.
Din fericire pentru noi există alţii care împărtăşesc tot ce cunosc, sau cel puţin aproape tot. Până la urmă trebuie să existe câteva secrete în lumea asta.
Sunt curioasă dacă o să aflu răspunsurile la toate întrebările mele.

Anunțuri

Despre rusbianca

Regizor de film
Acest articol a fost publicat în Vorbe și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Curiozitate

  1. Pingback: Curiozitate | rusbianca | BunDeCitit.ro

  2. sserbanro zice:

    Superbă temă şi frumos expusă!
    Mă recunosc aici şi am mai spus-o, mă roade curiozitatea de când mă ştiu! Curiozitatea, este cea care m-a determinat să învăţ atât de multe de-a lungul anilor.
    Pentru unii, paradigma existenţială este „Imposibil!”
    Pentru mine, este:
    1. „De ce să fac asta?” şi apoi
    2. „Cum se poate face?”

  3. Pingback: Articole promovate din grupul nostru de pe Facebook (2) |

  4. Ciprian Bojan zice:

    Mda, cam așa! Sunt chiar invidios 😉 oarecum pe tine, că scrii așa de bine și de la subiect și de… Am și eu o curiozitate: de unde atâta energie? 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s