Eroare a naturii

V-aţi simţit vreodată că nu faceţi parte din lumea asta, din nici o categorie socială şi că modul vostru de gândire este străin de orice aţi cunoscut până atunci?
Un extraterestru care nu reuşeşte să se integreze şi nu pentru că nu ar înţelege regulile şi legile de convieţuire, ci pentru simplul fapt că nu aparţine nimănui, nicăieri şi în nici un timp.
Cu siguranţă o să catalogăm oamenii de genul ăsta ca fiind deplasaţi, cu probleme de conduită, inadaptabili, dar nu o să încercăm să-i înţelegem, poate şi pentru faptul că ştim că nu o să reuşim.
Există erori ale naturii în natura umană? Ne minunăm când descoperim un animal sau o plantă interesantă, care are nişte capacităţi sau abilităţi nemaiîntâlnite, dar cum ar fi să avem oameni aşa. Nu vorbim de persoane care sunt înzestrare cu ceva deosebit, ci pur şi simplu modul lor de a conştientiza lumea este diferit, la nivel de macrocosmos şi vede oamenii într-un mod pe care noi nu am reuşi niciodată să-l asimilăm gândirii raţionale, poate nici măcar sufletului.
Până la urmă fie cedează şi trăiesc într-o continuă forfotă de a găsi soluţii stării de fapt, fie sunt blazaţi şi acceptă orice dar nu se integrează societăţii, fie renunţă şi ne părăsesc.
Dacă nu putem înţelegem ceva îi negăm din start dreptul la existenţă prin diverse metode de respingere sau ne deschidem mintea şi acceptăm, chiar dacă nu pricepem?
Natura, divinitatea creează mereu, dar sunt unele dintre ele erori sau pur şi simplu persoane care ar trebui să ne ajute pe noi să înţelegem mai multe?

Anunțuri

Despre rusbianca

Regizor de film
Acest articol a fost publicat în Vorbe și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Eroare a naturii

  1. Pingback: Eroare a naturii | rusbianca | BunDeCitit.ro

  2. Ciprian Bojan zice:

    Doar uneori m-am simțit așa, cam în fiecare zi de câteva ori… 😉 Glumeam, dar în momentele de depresie cam așa mă simt…

  3. Adeenah zice:

    Da, astfel de trairi cam sunt caracteristice persoanelor depresive.
    Stii, Bianca, toti avem „acel ceva” al nostru, pe care doar noi il intelegem. Acum depinde cat de mult ne si cramponam de el…Putem sa il acceptam, ca fiind parte a noastra, sau putem sa ne „speriem” de existenta lui…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s