Antrenor

Este nevoie de un om, unul singur ca să-ţi facă ziuă mai frumoasă şi să şteargă totul cu buretele. Oare de unde îi vin cuvintele şi gândurile şi faptele? Până unde îi merg abilităţile şi capacităţile?
Oare de fapt nu este vorba de tine şi la cum răspunzi tu faţă de el, oricine ar fi el: mama, sora, iubitul, prietena, copilul? Sau este vorba că ştie cum să scoată ceva bine de la tine, pentru că ăsta e scopul nostru de fapt: a scoate ce e mai bun din celălalt?
Cât de mult poţi fi împins de celălalt, provocat, încât să aduci un randament maxim?
Vorbele ajută mult într-adevăr, mai ales în cazul unui antrenor de exemplu sau a celor care ţin discursuri motivaţionale. Doar că nu merge la toţi.
Şi atunci ce te face pe tine să faci click? Amintirea, speranţa de bine sau ce simţi tu pentru celălalt?
Un conglomerat de senzaţii care te fac să crezi că într-adevăr o frezie nu poate aduce primăvara, dar cu siguranţă este primăvară în sufletul tău cu ea pe masă.
Antrenează-mă atât de bine zilnic, încât să mă pot descurca şi fără tine când tu nu vei fi disponibil. Fiecare mişcare şi simţământ să-l ştiu pe de rost, să ştiu să mă fac bucuroasă şi motivată, să mă simt bine doar gândindu-mă la vorbele tale.
Cred că fiecare zi ar trebui să înceapă la fel: bine.
Fie că cel de lângă tine vorbeşte cu tine, îţi alimentează visul său nu, vei fi recunoscător că ai trecut peste ştrumful care te face posomorât şi ai ajuns direct unde trebuia: la tine!

Anunțuri

Despre rusbianca

Regizor de film
Acest articol a fost publicat în Vorbe și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

14 răspunsuri la Antrenor

  1. SagittariuS zice:

    Legat cu un articol de acum câteva zile … e nevoie de un antrenor cu fluier 😀

    Off-topic: ai modificat ceva la feed-ul RSS? Pentru că în GReader nu mai apare tot articolul, ci doar un excerpt de la început. Arată mai bine şi mai plăcut ochilui, deci +1 la dumitale.

  2. Pingback: Antrenor | rusbianca | BunDeCitit.ro

  3. Desene zice:

    Trewbuie sa ne pastram fiecare din noi un dram de egoism!

  4. Ciprian Bojan zice:

    Spuneam cândva și acum repet asta pentru a confirma: ”Dragostea e desăvârșirea eului nostru prin celălalt”. Cineva care să ne aducă mereu fericirea nu există, dar cineva care va dori să ne înțeleagă pentru a ne putea face fericiți e atât de greu de găsit…

      • Ciprian Bojan zice:

        Nu, doar realist, poate trist sau…
        Să nu spui la nime’! Mi-i ciudă pă tine că poți scrie atâtea și atât de frumos… Că ai blogu’ ista mai fain ca ale mele și ca muuuuulte altele cetite 😐
        Nu mi-i ciudă, glumeam! 😉 Ar trebui să-ți mulțumesc, deoarece îmi dai un imbold, mă inspiri! Îți sunt foarte recunoscător! 🙂 😳

      • rusbianca zice:

        Tu inca nu te-astamperi si ma tot faci sa rosesc de atatea complimente 🙂
        Cred ca exagerezi pentru ca sunt destule bloguri frumoase 🙂
        Multumesc frumos de vizita 🙂

      • Ciprian Bojan zice:

        Deci am zâs am zâs! 😉 Eu nu fac complimente gratuite, fiindcă urăsc ipocrizia. Tu ai abilitatea de a vorbi, scrie-de fapt, foarte natural și la obiect și documentat și original. D-apoi tulai Doamne, cum să nu-mi placă dară! 🙂
        Dacă te referi la blogurile împopoțonate cu diverse pretenții de intelectualism zău că nu-s tare pe gustul meu!

  5. Pingback: colţul românesc – 15 « Colţu' cu muzică

  6. sserbanro zice:

    Da, superb! Din păcate însă, antrenorii de felul celor despre care vorbeşti, sunt destul de mult huliţi şi trîţi prin noroaie… O ştiu din proprie experienţă… E nevoie de o forţă colosală să supravieţuieşti crezând în ce spui tu. Şi da, ai dreptate, sunt puţini astfel de oameni pe lume. Majoritatea antrenorilor, eşuează când miroase a podium şi covoraş roşu, cu trandafiri stânga-dreapta. Prea puţini aleg spinii şi prea mulţi podiumurile…
    Mi-a plăcut însă enorm definiţia TA pentru antrenor. Cel care te face să câştigi şi când a dispărut din orizontul tău. Poate pentru că în asta cred de când mă ştiu. Poate pentru că port în mine imaginea tuturor celor pe care îi aud în mine, deşi viaţa ne-a despărţit de decenii, în multe cazuri. Un astfel de exemplu, ar fi Marieta Sadova, pe care o port în mine, de când aveam vreo 5 ani. Excepţională femeie! De la ea, am primit una din cele mai fantastice lecţii de umilinţă! Şi fără să fi rostit vreo vorbă! Doar prin atitudinea interioară!

  7. Pingback: Într-o altă lume | Blog Şerban Stănescu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s