Se termina vreodata?

Cred că problemele sunt ca nişte papagali multicolori: veseli de nu mai pot, care zboară de la unul altul, sau în cazul ghinioniştilor, stau în casa lor la nesfârşit.
Se copiază una pe alta: când vine o problemă, aşteaptă-te la încă una. Se termină vreodată?
Sunt de fapt curbe de-a lungul vieţii care se tot repetă: probleme, pauză, probleme pauză şi tot aşa. Cum ieşim din cercul ăsta?
Nu ieşim. Asta e viaţa, aşa se numeşte.
Există însă soluţii pentru acele perioade mai dificile: încrederea în sine şi tot ceea ce ea aduce.
Trebuie să ai încredere că vei reuşi să treci prin orice îţi va aduce viaţa în cale şi indiferent de situaţie vei ieşi din ea, pentru că ai această putere şi poţi s-o faci.
Un fel de mers pe bicicletă cu ochii închişi: odată ce păţeşti ceva, înveţi să te descurci toată viaţa, chiar dacă datele problemei se schimbă.
Realizezi că de fapt nimic nu se termină vreodată atâta timp cât tu eşti în viaţă. Şi ulterior se continuă cu altă persoană în peisaj.
De ce să-ţi faci griji atunci şi să te simţi închistat de croncănitul papagalilor? Nu pleacă nimeni nicăieri, nici tu, nici problemele, oricât de frumos ar fi penajul lor şi te-ar încânta să le faci cadou altora.
Încearcă să stai de vorbă cu ele şi o să te asculte. Te vor imita atât de bine încât vor ajunge să fie tolerabile şi viaţa nu ţi se va mai părea atât de nesuferită.
Problemele dresate sunt de fapt prevenite 😉

Anunțuri

Despre rusbianca

Regizor de film
Acest articol a fost publicat în Vorbe și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

15 răspunsuri la Se termina vreodata?

  1. Pingback: Se termina vreodata? | rusbianca | BunDeCitit.ro

  2. Călin zice:

    da, tocmai ce am experimentat un astfel de „papagal multicolor”, care in final numai multicolor nu am fost; cu chiu, cu vai, cred ca am trecut peste, dar a lasat urme al naibii de adanci, asa ca, cel putin „papagalii” de acest soi (de natura sentimentala) ii voi evita de acum incolo, pentru ca nu mai vreau o astfel de experienta.

  3. Pingback: colţul românesc – 16 « Colţu' cu muzică

  4. Ciprian Bojan zice:

    Nu se termină, iar dacă s-ar termina viaţa ar deveni plictisitoare. Dar plictiseala e o problemă… 😉

  5. Elly Weiss zice:

    haideti sa facem un club! 😉
    s-ar putea numi Clubul inimilor zdrobite 😀

    • rusbianca zice:

      Asta e genul de club din care as vrea sa nu fac parte niciodata 😉 Asa ca mai bine sa nu-l infiintam! 🙂

      • Ciprian Bojan zice:

        @Elly, poate suntem deja în el, ca membri secreți, anonimi… 😉
        @Bianca, prezența sau înscrierile nu-s obligatorii, în astfel de cluburi suntem trecuți din oficiu de Viața asta care e o Bitch! 😐
        @Elly și Bianca, să fim optimiști, poate răul sau relele noastre nu implică neapărat daune sufletești ireparabile. Unii oameni au suferit mai mult decât noi, cu siguranță!
        deci: The Show Must Go On”

      • rusbianca zice:

        Nu cred ca sunt daune ireparabile…dar sunt serioase, de asta sunt sigura. And the show always goes on 🙂

  6. cosmyn zice:

    Foarte mobilizator postul tau si imi place felul in care privesti anumite aspecte ale vietii…Cum spune un proverb : „Greselile din care nu inveti sunt esecuri. Greselile din care inveti devin lectii.”, trebuie sa invatam ca viata este frumoasa , sa ne multumim cu ce avem in prezent , sa tindem tot mai sus dar sa avem grija sa nu ne intindem prea mult ca sa nu cadem…Viata ne ofera urcusuri si coborasuri , acum totul depinde de cum stim sa le gestionam si de cum stim sa trecem peste acele coborasuri care uneori simtim ca ne doboara.

  7. ideisiidei zice:

    sisif a gasit un mod de viata in a urca tot timpul acel bolovan care o ia la vale. chiar daca nu se termina, conteaza mai mult cum te adaptezi si cum rezolvi aceste probleme.

    • rusbianca zice:

      Daca nu ma insel, Sisif era in za hell 🙂

      • ideisiidei zice:

        nu, era pedepsit de zei (nu-mi aduc aminte cauza) sa urce vesnic un bolovan in varful unui deal. la un seminar de filosofie am concluzionat ca viata lui sisif are un scop, acesta fiind munca de a urca un bolovan care se pravaleste tot timpul. asa si cu viata, tot apar mici probleme pe care le rezolvam. dar vin altele dupa ele.

      • rusbianca zice:

        M-a redocumentat si era in Infern unde misca bolovanul ala , dupa ce murise. Probleme sunt exact ca bolovanul ala, doar ca noi mai avem si pauza 🙂 Pana la urma, sunt totusi inca vii! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s