Nimeni nu are timp dacă nu stă la ţară printre vaci, porci şi găini şi unde zilele se desfăşoară într-un ritm mult mai lent decât la oraş.
Apreciez oamenii care reuşesc să facă multe, să înainteze în mocirla oraşului şi într-un fel sau altul să se simtă mulţumiţi de ei înşişi. Şi totuşi…
Femeile îşi fac timp dacă doresc, dar bărbaţii se fofilează. Ei mereu vor fi la dispoziţia cuiva, la muncă, acasă sau în oraş, să ajute pe cineva, să se vadă cu cineva, probabil pentru că sunt puţini care lâncezesc în casă şi aşa sunt obişnuiţi.
Dar toţi n-au timp? Chiar toţi? Evident că nu. Fără doar şi poate că există şi specimene interesante, mai leneşe, ce preferă o seară în faţa televizorului sau calculatorului.
Ce te faci când ai nevoie de unul să te ajute cu ceva prin casă şi efectiv tu nu poţi, fie s-a stricat ceva la baie, la tabloul electric sau să muţi mobila? Îţi iei porţia de spanac şi te transformi într-o musculoasă?
Cu bărbaţii trebuie să ai o relaţie ca să fii ajutată, prieten, iubit, vecin, coleg. Dacă nu eşti într-una din cele enumerate mai sus nu te ajută nici să muţi un cui, pentru că… nu are timp!
Aşa încât, o să le trimit tuturor un mesaj cu noul meu calendar pe acest an şi fusul orar prin care pot să înţeleagă distanţa temporală între noi: Paştile Cailor, Sfântul Aşteaptă, Când o zbura porcul, Când o să-mi văd ceafa, Pulivară şi La anul şi la mulţi ani!
-
Articole recente
Arhive
Cele mai bune posturi și pagini
Blogroll
Subscribe here
-
-
Numaratoarea zilelor
)))))))
Bianca, esti un pic cam dura! Mai sunt si exceptii, din fericire. Stiu eu vre-o cateva….
Si eu stiu cateva, dar aici nu am vorbit despre exceptii…si chiar am spus in articol, nu sunt toti la fel 😉 Ma feresc sa generalizez
Esti grozava!:)))
Da…mai ales la nervi :))
Asa este Bianca, adevarat spui. Ei gasesc vinovat, timpul, ca si scuza, tipic naturii noastre umane sa aruncam vine in spatele altcuiva, dar de fapt nu au, vointa… si acest lucru este valabil si pentru femei… din pacate.
O zi frumoasa iti doresc, Bianca! 🙂
Timpul e o scuza de ambele sexe, doar ca, din experienta mea, barbatii o arunca mai des, probabil si pentru ca multi sunt workaholici sau n-au chef.
Multumesc, la fel ! 🙂
Pingback: Bărbaţii n-au timp | rusbianca | BunDeCitit.ro
„Cu bărbaţii trebuie să ai o relaţie ca să fii ajutată, prieten, iubit, vecin, coleg. Dacă nu eşti într-una din cele enumerate mai sus nu te ajută nici să muţi un cui, pentru că… nu are timp!”
Nu neaparat daca ne sunt in anturaj ne si ajuta. Eu chiar sunt uimita de mitocania unora de prin jur. E adevarat ca atunci ne doare cel mai tare, cand taman aceste „specimene” apropiate nu misca un deget.
A, asta e deja alta discutie! Ca asa cunosc si eu oameni care nu te ajuta, chiar din cei foarte apropiati, dar deja acolo e si mai grav si nu vroiam sa intru in discutii atat de triste.
Epică încheierea, partea cu pulivara 😀
Cât despre faza cu ceafa, ai grijă cum o foloseşti. Pentru că e posibilă cu ajutorul a două oglinzi. Ergo, dacă vrei să fii ajutată de un bărbat, asigură-te că ai în poşetă/geantă două oglinzi 😀
Am o oglinda mereu in geanta si sincer, chiar ma gandeam sa pun in paranteza dupa partea aia ca: nu in oglinda, dar stricam fraza :))
Îţi trebuie două :))
Mi-ar trebui niste butoane…m-as descurca de minune sa pot coordona niste oameni…dar nu am gasit inca nici fluier, ce sa mai, tot la limba-bici am ramas :))
p.s. cuvintele spun mai mult decat trebuie uneori 🙂
:)) Sa recunoastem ca si femeile, daca nu sunt in nicio relatie cat de cat apropiata cu un barbat, nu misca nici ele niciun deget…asa ca balanta se cam echilibreaza, zic eu…
Nu stiu cum este fiecare, eu am avut mai multe experiente cu barbatii, sincer eu imi dau interesul si pentru amicii cu care nu am vorbit de ani de zile, daca pot s-o fac. Probabil ca ai dreptate, dar nu am cum sa confirm sau infirm ce ai spus tu 🙂
🙂 Din ce am intalnit eu pana acum….nu mi-a fost prea bine cu femeile necunoscute:P
Poate urmatoarele iti vor schimba perspectiva 🙂
maybe;))
scrii cu pasiune si foarte prost.dar ce importanţă are daca te admiri singura 😦
despre bun simt si educatie nu e cazul sa vorbim.
prietenii stiu de ce.
ca să ai limba bici şi ironia fină trebuie mai întâi sa citesti si sa înveti bunele maniere. cuvintele tale nu spun mai nimic sau mă rog nimic din ce nu s-a spus.poate de cele mai multe ori într-o maniera mai eleganta.
Oho, prima intepatura blogosferica cu „prietenii stiu de ce”…prietenii mei, aia putini si buni stiu mai bine decat tine…asa incat sunt sigura ca nu ma cunosti personal 😉
Exista totusi si o multime, dar o multime de tute, care se plang incontinuu ca nu au timp. Lenea nu tine cont de sexe.
Sunt sigura ca sunt, cunosc si eu cateva, dar nu sunt tute in cazurile mele. Lenea nu tine de sexe, dar scuzele tind sa cred ca sunt personalizate de fiecare sex in parte 😉
De ce ar face ceva pentru tine un barbat cu care n-ai nici o treaba ?
Ori simplul fapt ca respiri ar trebui sa-i faca sa se imbulzeasca la usa ta ca sa-ti dea o mana de ajutor?
Exact asta e si faza… daca e sa fac ceva pentru cineva – gratis… o fac pentru prieteni, rude apropiate, iubita. Nu pentru toata lumea.
De ce s-ar lasa omul ala folosit? Ai vreo „moneda” de schimb? Ii faci vreo reducere la vreun produs cosmetic, ii aduci vreun pahar cu apa care da nemurire, il asculti cand are vreo problema… sau orice altceva?
Ai facut ceva ca sa meriti asta?
„Fa-mi te rog asta, eu nu stiu, nu pot, etc”. De ce-ar face-o? Ce relatie ai cu omul ala? Nici una. Atunci?
Nu inteleg…
Cand vrei ceva de la un om trebuie sa fii pregatit/a sa dai ceva in schimb.
Tu ai auzit in viata ta de umanitate?
…da… umanitate pe strada, cand ridici portofelul si i-l dai omului care l-a pierdut, cand ajuti un/o batran/a sa treaca strada, cand sari in apa/foc pentru cineva total necunoscut…
Insa ma indoiesc ca un singur exemplu de om care nu te-a ajutat te-a scos din sarite. Si daca nu e doar un singur exemplu… inseamna ca tu ii ceri unui om care n-are nici o treaba cu tine – sa te ajute in mod repetat. Iar asta – sub o forma sau alta- inseamna relatie. Intr-o relatie nu doar primesti, mai si dai. Corect?
Daca vine o vecina la mine si ma roaga sa ii schimb un bec… ok… ma duc o data. Poate ma roaga si a doua oara. Da’ frate… a treia oara trebuie sa ma motivezi cu ceva. Faci o limonada, un ceai… whatever…
Eu aleg pe cine consider sa-mi fie prieten, nu-i las pe altii sa aleaga in locul meu.
La raspunsul unui barbat de genul celui pe care-l dai exemplu „n-am timp” inseamna „n-am chef”. De ce n-are chef? Trebuie sa existe un raspuns la asta. Ori prezenta ta nu e placuta, ori nu poti sa zambesti sincer, ori… etc, etc.
Nu in ultimul rand… eu unul ma port cu oamenii in functie de ce-mi inspira. Daca nu-mi placi… poti sa fii frumoasa si mama vecinului, ca „buna” si „pa” e tot ce auzi de la mine. Nu-mi place sh*tul ala pe care-l fac femeile – si anume ca se folosesc de barbati. Ba mai mult de atat – mai au si aerul ala de „mi se cuvine”.
deci… revin…
Care-i raspunsul in ceea ce te priveste la „n-am chef” ?
Ok, sa le luam pe rand, desi nu prea sunt buna la scris raspunsuri kilometrice, pentru ca astea trebuie discutate personal.
Umanitatea dupa mine nu consta in a ajuta doar pe necunoscuti, in cazurile mentionate de tine, ci a ajuta orice om de langa tine intr-o anumita limita (cum spui si tu).
Nu mi se pare normal din punctul meu de vedere, daca cunosti un om cat de cat sa-i spui ca nu ai timp in loc sa-i spui nu am chef sau cred ca e mai bine sa te descurci singura sau sa rogi pe altcineva. Cat despre necunoscuti, aici fiecare ajuta cat considera.
Barbatii lucreaza foarte mult, cel putin cei pe care-i cunosc eu si inteleg extrem de bine termenul de workaholic si de „n-am timp”! Cu toate acestea daca vrei sa ajuti pe cineva, pana la urma o faci, chiar daca nu imediat.
Compensatia…da, cred in ea si ai dreptate, trebuie sa existe una, pentru ca efectiv o cere constiinta, sa rasplatesti cumva ajutorul.
In cazul meu, mi s-a intamplat mai mult decat o singura data sa mi se puna placa cu nu am timp, cand am fost bolnava, cand nu ma pricepeam sa fac ceva sau nu puteam efectiv. Mi-ar fi placut sa mi sa spuna nu am chef sau altceva, dar nu ca nu are timp.
Nimanui de pe aceasta planeta nu i se cuvine nimic gratuit. Ca oamenii simt ca ar trebui sa fie ajutati este o chestie de umanitate probabil. In teorie daca nu ai facut ceva pentru cineva nu meriti nimic? Ba da, pentru ca o sa acorzi si tu la randul tau rasplata.
Sunt multe femei, pentru ca ele,mai mult decat barbatii cred ca au dreptul sa ceara mai mult. E problema lor.
Raspunsul la N-am chef, este : ok, mersi.
Imi cer scuze daca nu m-am exprimat destul de clar. „Raspunsul” – era vorba de motivatia respectivului vis-a-vis de persoana ta, nu de rapsunsul tau la „n-am chef”.
De ce n-are chef? Ce anume il determina sa n-aiba chef sa te ajute. Asta intrebasem.
🙂
Asta e o intrebare care nu ar trebui sa mi-o adresezi mie…Eu pot doar sa-mi dau cu parerea si s-ar putea sa nu am dreptate.
Nu are chef pentru ca prefera sa faca altceva, nu obtine nici un beneficiu decat sufletesc poate si recompensa mea nu e importanta, nu-i place sa ma ajute pe mine , sau in general pe altii, etc.
🙂 Intrebarea o pusesem bine. Parerea mea – e datoria noastra sa ne intrebam „de ce?”, „ce-am facut/fac sau ce fel sunt ca om, de primesc reactia asta?”, si „ce-am de schimbat la mine?” – cand oamenii nu vor sa ne ajute.
Sunt intrebari bune si crede-ma ca m-am gandit la ele si o fac de fiecare data cand primesc refuzul sau sunt surprinsa sa fiu ajutata pe neasteptate.
Cineva te-a suparat tare de tot, Bianca! Nu e corect sa ne introduci pe toti in aceeasi oala, mai ales pe noi, care ne facem timp sa fim aici prezenti, sa citim articolul despre barbatii care nu au timp))) Ca sa te imbucur putin iti spun un citat , care sa iti vina ca o manusa, in sprijinul spuselor tale; „femeile trebuie sa lucreze dublu de mult fata de cat muncesc barbatii, pentru a fi apreciate la jumatate din cat sunt apreciati barbatii. Din fericire, acest lucru,nu e asa greu”. Nu ai gasit barbatii aceia, care sa faca ceva dezinteresati pentru a te ajuta, dar sa stii ca exista
Sunt foarte bucuroasa sa iti spun ca am gasit un barbat care ajuta dezinteresat, probabil sunt mai multi. Dupa cum am raspuns si altui comentariu, nu sunteti toti la fel, nici femeile nu sunt. Nu generalizez si nu stiu de ce de fiecare data cand cineva se ia de un sex, pe o anumita problema, se simt toti barbatii sa sara in apararea lor.
p.s. Supararea trece, ca intotdeauna, dar dezamagirea creste.
Ma bucur foarte mult ca ai gasit persoana potrivita! Si in acelai timp, nu cred ca poate fii voba de suparare, pentru ca daca suntem sinceri cu noi insine, exista adevar in fiecare spusa sincera a celui de langa noi. Asa ca iti dau dreptate. Bucura-te de cel iubit , care te iubeste!
Am gasit persoana care ajuta dezinteresat, nu am zis ca ar fi persoana iubita 😉 Oricum ma bucur de prietenia lui. Cat despre adevarul vorbelor sincere…e foarte mult de discutat, adevarul cui, al lui , al meu, cel general acceptat de majoritatea?
p.s. O sa pun un banner mare la intrare pe blog: Nu ma refer la toata lumea cand scriu in articole! Vorbesc din experientele mele! :))
Am „pricepir”. Totul e clar pentru mine!
Ha, ha! Hai sa dam vina pe barbati cind ceva nu merge si pe urma ne intilnim sa dezbatem problema egalitatii dintre sexe. Oricum, nu m-as ingrijora prea tare – in viitorul apropiat barbatii vor fi „obsolete”.
Sper ca nu vom ajunge in extrema aia, pentru ca castiga nimeni daca devin „obsolete”. Nu dau vina pe barbati cand nu merge ceva, cand nu isi fac treaba 😉
😳
Din punctul meu de vedere exista mereu niste prioritati pe care le avem,si in functie de aceste prioritati luam decizia ce si cand sa facem..cel putin asa sunt eu…daca nu fac ceva ce imi cere mama sau prietena nu inseamna ca ma fofilez…consider ca pentru moment am ceva mai important de facut(daca am ,daca nu, ajut la ceea ce mi se spune) si fac mai tarziu cand am timp…noi barbatii suntem calculati sa stiti…nu stiu ce v-ati face fara noi…)))
Imi place ca vii cu argumentatia la purtator, foarte bine. Da , sunteti calculati, dar sunt si ocazii ( in cazul meu multe) cand nu prea va inghesuiti sa ajutati din diverse motive…si probabil daca nu ati exista ar fi foarte rau pentru noi si invers 🙂
barbatii au timp de tot ce inseamna masculinitate. de baut bere, de spart seminte etc. de ce sa faca ei ceva care nu-i ajuta cu nimic. mai grav – sa mute mobila, sa faca pe hercule in fata femeii doar pentru un suras si eventual un pahar de bautura. ori pentru un suras cald adresat salvatorului care-ti schimba o siguranta la tabloul electric.timpul este pretios si trebuie consumat pe lucruri practice nu pe astfel de maruntisuri
Din pacate am avut o perioada mai nefasta, si cu boala si cu alte tampenii care se stricau prin casa, iar colegul de apart a fost plecat, asa ca s-au dat toti la fund dintr-o data. Asta e, se mai intampla si din astea, poate ca ar trebui sa ma gandesc pe viitor sa ma bazez mai mult pe mine si sa incerc sa previn chestiile daca se poate .
trimite un mail cu cc la mai multe persoane ori mentioneaza-i pe toti intr-un mesaj pe facebook, macar de rusine vor veni cativa sa te ajute
:)) E bine ca dupa cate critici mi-am primit azi, macar inchei ziua cu zambetul pe buze 🙂 Multumesc!
mereu exista cineva care sa te ajute, fara sa astepte o rasplata. un simplu multumesc e de ajuns. insa, de diecare data, persoanele acestea stau mai retrase, undeva in spate iesind tantos cu pieptul in fata doar cei care dau numai din gura, fara sa faca ceva.
Cam asa e…ma bucur insa ca exista persoane bune pe lumea asta 🙂
sunt mai sunt si persoane bune. dar ele sunt ascunse sub chipul unor oameni simpli pe langa care treci indiferent.
Revin cu drag pe blog ,pentru ca imi plac articolele pe care le postezi si pentru care te felicit sincer .Citindu-le ma amuz ,dar mai am si de invatat anumite lucruri.
Ma bucur ca iti place ce gasesti aici. Incerc si putin umor ca altfel e cam trista situatia 🙂
Bianca, mă uimeşti. De unde ai dedus tu că bărbaţii nu te ajută decât dacă primesc ceva în schimb?!? Pentru că ăsta e adevărul pe care încercăm din răsputeri să-l ascundem 😦
Oricum îţi doresc să fii sănătoasă şi nu te lua după toţi ciudaţii care îşi fac blog numai ca să arunce cu noroi în stânga şi în dreapta. Şi dacă ai nevoie de ajutor, mă ofer voluntar, că doar suntem prieteni. Ce mare lucru sunt 337 km şi 25 de metri dintre Timişoara şi Cluj, nu-i aşa? 😉
Da, nu e mare distanta, doar ca eu stau la Bucuresti din 2006 :))
Cat despre chestia asta pe care o ascund…eu nu as fi vazut-o ca ar ascunde-o sincer…dimpotriva.
Multumesc mult pentru gandurile bune! 🙂