Un om limitat

Cum îi facem pe oamenii limitaţi să fie mai deschişi sau pe cei introvertiţi să vadă că lumea de afară nu e atât de rea pe cât îşi închipuie?
Îmi place foarte mult să mă uit la ceilalţi, să recunosc diverse expresii, să-i văd cum reacţionează când vorbesc la telefon şi cum interacţionează cu alţii.
Curios, dar cu cât stai şi vezi mai mult cu atât îţi dai seama că majoritatea oamenilor au tendinţa de dominare, se enervează extrem de uşor şi mai presus de orice, cred că nu înţeleg pe deplin ce spune celălalt.
Să nu ştii să comunici şi să încerci să preiei frâiele mereu nu te face mai bun decât celălalt, te face mai limitat pentru că nu eşti capabil să înţelegi pe cei de lângă tine şi probabil nici nu te interesează.
Evident, ulterior vor apărea şi anumite conflicte şi tot ei se vor plânge că sunt nişte neînţeleşi şi că ei au făcut tot posibilul să comunice, dar pur şi simplu dintr-o dată nu se mai înţeleg cu nimeni.
Revenind, cum îi facem mai ne-limitaţi pe cei din jur?
O variantă ar fi, adunând multă răbdare, expunând mai multe puncte de vedere exact când ei cred altceva, adică pe cazuri concrete, fără a-i submina.
Oricât ar părea că aduce a terapie, nu este altceva decât o tratativă de a avea mai mulţi interlocutori deschişi pe lângă tine, care pot să nu fie de acord cu multe, dar cel puţin înţeleg şi acceptă opiniilor celor din jur.
Limitează-te la toată lumea ca să nu fii un limitat!

Anunțuri

Despre rusbianca

Regizor de film
Acest articol a fost publicat în Vorbe și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Un om limitat

  1. viorelom zice:

    Există un reflex al reciprocității, o lege socială ce spune că, din reflex, omul are tendința să răspundă la frumos cu ceva frumos, la bine cu bine, la rău că ceva asemănător…
    Dacă intri într-un magazin și vorbești frumos, zâmbești, destinzi atmosfera cu o vorbă frumoasă, un compliment, există reflexul de a ți se răspunde frumos ( în general… ) Dacă în acelasi magazin intră cineva nervos, vorbește și privește răutăcios, critic, cum credeți că o să reacționeze personalul de acolo? Evident nu ca în celălalt caz!
    Am pomenit de asta ca să pot spune că schimbarea ce-o dorim la ceilalți o putem provoca prin propriul exemplu, prin crearea ”isteață” de situații ce ajută la schimbare! Vine căteodată cineva într-un birou unde toți sunt concentrați, plini de griji, și cu o vorbă, glumă, un zâmbet și ”ceva-ul ” lui destinte atmosfera, gonește norii sumbri ce înconjurau frunțile celor mai mulți… Și se spune în urmă: ”ce figură și x-ulescu ăsta” dar cu o notă de simpatie, de degajare! te invit să încerci rolul lui x-ulescu! N-ai idee ce efecte frumoase are! Cu simpatie…

    • rusbianca zice:

      Neata!
      Eu sunt o fire optimista si de obicei sunt X-uleasca , evident daca nu mi s-a intamplat ceva rau.
      Sunt un fel de : colega ce aduce vesti :))
      Ai dreptate, depinde mult de ce aduci tu celorlalti.
      Dar pe langa asta, mai ai mult de munca sa incerci pe celalat sa priceapa ca nu trebuie sa fie inchistat 😉
      Mai ales daca el este asa dintotdeauna!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s