Nu mă înşela

De n-ai mai fi te-aş inventa probabil, ca să am la cine să mă gândesc când nu eşti aproape.
Mi-e dor de bine, de acea senzaţie pe care nu o pot explica, pentru că este incertă.
Nu ştii exact ce simţi, decât că toate sunt cum trebuie să fie, că planurile există şi se pot îndeplini, că fanteziile sunt tot mai reale şi chiar dacă nu ai crezut până atunci, este chiar foarte bine să trăieşti.
Nu eşti fericit, pentru că nu eşti extaziat dar îţi place. E ca şi atunci când te mângâie soarele pe obraji şi închizi ochii să te bucuri mai mult de senzaţie.
De fiecare dată când te văd mă învăluie un parfum de fapte care trebuie să aibă loc, independent de orice decizie pe care am lua-o. Doar pentru că.
Schimbarea parcă se evaporă şi chiar în momentele acute de supărare ştii că absolut orice pe lumea asta e trecător, mai puţin că tu nu ai exista.
Eu întotdeauna voi fi aceeaşi, doar tu eşti cel pe care trebui să mi-l atribui ca să mă simt mai bine.
Mi-ar plăcea să ştiu că şi tu faci la fel, nu mereu, dar măcar când ai nevoie.
Să visez este uşor, poate şi mai uşor să-mi închipui că tu eşti perfecţiunea pe care am căutat-o mereu şi că, cel puţin până acum, eşti cel mai bun.
Nu mă înşela demonstrându-i că tu nu eşti ceea ce cred, ci continuă să fii tu, aşa cum îţi place să mi te arăţi zilnic.