O viaţă ca în filme

Povestea mea nu este în totalitate scrisă. Nu cred că există un demiurg care stă cu peniţa stiloului şi face floricele în jurnalul meu pe măsură ce trec zilele.
Visăm atât de mult, încât adorăm filmele, fotografiile, poveştile, orice este înfăptuit de mintea şi spiritul nostru.
Ne place să sperăm că într-o zi, indiferent de ce hotărâre am luat vreodată în viaţă, lucrurile vor avea un happy end şi toate se vor aşeza în locul lor, potrivit, aşa cum trebuie.
Viaţa noastră din păcate nu este o farmacie, unde orice este bine aranjat, curat, imaculat şi există doctorie pentru tot.
Mulţi ne luăm după ce trăiesc alţii, în realitate sau fictiv, ne imaginăm că vom trăi o poveste incredibilă şi lumea ne va surprinde, ne va impresiona şi că aşteptarea noastră merită, întotdeauna!
Da? Oare aşa e?
Pentru unii da, pentru unii nu. Din ce motive?
Habar n-am. De unde să am eu răspunsurile astea?
Nu am stilou, nici măcar maşină de scris.
Deţin un amărât de calculator, artificial, care sunt absolut sigură că nu poate impresiona un jurnal în care se ţes drumuri complexe, ce mă pun pe mine să alerg dintr-o parte în alta, să mă dau cu capul de pereţi, să mă agit şi să-mi doresc să vină în sfârşit partea bună!
De un singur lucru sunt sigură: sunt protagonista.
Sper din suflet să nu joc într-un film european, unde foarte probabil la sfârşit nu pricepi mare lucru şi nu rămâi cu nimic, decât o concluzie în doi peri.
Vreau acum!

Anunțuri

Despre rusbianca

Regizor de film
Acest articol a fost publicat în Vorbe și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la O viaţă ca în filme

  1. Pingback: O viaţă ca în filme | rusbianca | BunDeCitit.ro

  2. Ciprian Bojan zice:

    Viata e un film prost, extrem de prost, nu fiindca stim finalul, ci pentru ca nu-l acceptam…

    • rusbianca zice:

      Nu stim finalul… , dar nici nu acceptam orice final ar avea ( nu ma refer aici la moartea iminenta ci la cum evolutioneaza pentru fiecare lucrurile cand suntem la batranete)

  3. Costel zice:

    Auzisem undeva urmatoarea afirmatie ” nu putem stii cum suntem in realitatea decat in momentul mortii” ,daca ai stii finalul probabil nu ai mai face nimic ,spunandu-ti nu-si are rostul sa mai fac ceva in plus.

  4. mayaelle zice:

    Asa e, suntem de asemenea protagonisti, cat si regizori in propriul nostru film. Finalul e acelasi pentru toti, drumul pana acolo e diferit. 🙂

    • rusbianca zice:

      Nu ma gandesc la final din punt de vedere al existentei corpului pe aceasta lume. Pentru mine final este momentul cand nu mai vrei sa schimbi nimic: ai luat niste decizii, ai familia, casa, munca si tot ce mai vrei setate si doar mergi inainte…ce urmeaza dupa asta e un fel de prelungire a finalului daca vrei.
      Cred ca noi facem tot filmul, singura chestie pe care o acceptam sunt actorii invitati 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s