Îndrăzneşte să mă forţezi!

Ce are dacă sunt îngheţată emoţional, tu eşti pe banda de alergare şi eu pe cea de staţionare? Sunt în depanare sufletească, este şi asta o stare.
Nu aştept să-mi trăiesc viaţa aşa cum visez, ci asta pe care o am acum este totul.
Greutăţile sunt făcute să creştem, să fim mai bogaţi spiritual, să reuşim să depăşim viitoarele probleme pe care o să le întâmpinăm.
Cel puţin aşa ni se spune.
Cu toate acestea un om încercat este mai sceptic, pentru că vede totul mai clar, mai pretenţios. Al cui este avantajul?
Dacă avem de-a face cu oameni mai complicaţi, mai dificili şi ne forţăm să lucrăm cu ei, să-i înţelegem deşi nu-i suportăm şi ne scot din ţâţâni, chipurile este tot pentru binele nostru.
Mă scuzi dacă nu cred în tâmpeniile astea şi dacă eu plec capul sau îi accept idioţeniile de om nemulţumit de viaţă o să mă simt mai bună faţă de următorii.
Prefer să merg împotriva curentului şi să nu-i văd, să încerc să evit orice contact cu ei, pe cât posibil.
Nu îmi plac, nu vreau să învăţ cum să fiu mai tolerantă faţă de răutăţi, pentru că nu am nevoie de aşa ceva.
Prefer să mă însoţesc de cineva deştept, care chiar dacă o mai dă în bălării măcar are bun simţ. Asta nu se învaţă la şcoală!
Să nu fim rasişti faţă de oamenii care merită în detrimentul celor care trăiesc în lumea lor şi nu acceptă pe altcineva.
Dacă sunt geloasă o să-ţi scot ochii sau mă tratez?

Anunțuri

Despre rusbianca

Regizor de film
Acest articol a fost publicat în Vorbe și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Îndrăzneşte să mă forţezi!

  1. Pingback: Îndrăzneşte să mă forţezi! | rusbianca | BunDeCitit.ro

  2. Tury zice:

    Daaa, toleranti in primul rand trebuie sa fim cu propriul Interior dupa aia e ai descurca itele

  3. sserbanro zice:

    Am fost odată tolerant. am învăţat după 21 de ani de toleranţă că unui om trebuie să îi spui o singură dată ceva. A doua oară, e prea mult. A!… am mai învăţat ceva! Cum să pierzi din vedere esenţialul, timp de 21 de ani! 😉 Was it bad? Was it good?
    Dacă vedem în termeni de Alb/Negru, atunci cred că viaţa e fără rost.
    Cred că totul trebuie privit prin prisma AM CRESCUT?
    Cred că asta înspăimântă pe majoritatea. În vreme ce „Bine-Rău” e o chestie neutră relativ la valoarea proprie, „Am crescut?” doare. Cui îi place să admită că a rămas repetent la şcoala vieţii?
    E mult mai uşor să zici „Ăla negru e de vină!” sau „Dacă era mai albă ziua, vedeam mai bine şi în loc să dau peste ăla cu maşina…”, etc….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s