Scrisoare din Vienna

Mă întreb dacă tu eşti exact aşa cum te văd eu sau poate chiar mai grozav de cum îmi aduc aminte. Îmi place că ai grijă de mine şi nu mă interesează motivele.
Doar o suspiciune bolnavă a oamenilor geloşi şi invidioşi poate întreba de ce se întâmplă binele.
Cred că eşti mândru că poţi aduce schimbări în lume dar poate şi mai mult pentru că poţi împărtăşi asta cu mine şi cu ceilalţi.
Ar trebui să fiu mai calmă şi dezordonată în nebunii, dar nu-mi permit. Îmi eşti prea drag să te surprind mereu cu ceea ce nu sunt.
Mi-e dor că nu mai împărţim cele bune, deşi ne urăm bucurii zilnice unul celuilalt, pentru că sperăm spre fericire şi credem în ea.
Poate că unele hotărâri par absolut perfecte în anumite momente şi e normal să te ţii de ele, dar nu mereu. Nu am fi oameni dacă nu ne-am permite să ne răzgândim.
Mă gândesc la tine şi că îmi opresc o îmbrăţişare de fiecare dată când te văd pentru a nu fi inoportună şi a-ţi respecta dorinţa. Eşti sigur de ea, de tine, de mine?
Mă pot obişnui pe lângă, ghicind în continuare ce spui şi păstrând o calitate a caracterului, al meu şi al tau.
Nu ne pricepem să trecem peste ce nu am făcut să se întâmple şi avem direcţia setată pe ce e corect.
Nu vreau decât să împart un palat cu tine în timp ce ne uităm la avioane.

Anunțuri

Despre rusbianca

Regizor de film
Acest articol a fost publicat în Vorbe și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s