Salariu de murături

Nu mă plăteşti suficient şi trag de zile să pot supravieţui.
Te poţi cu mine de parcă sunt un câine şi îmi arunci din când în când câte un os, doar să nu mor de foame.
Trebuie să-mi schimb şeful, nu pot trăi cu acrituri.
Pe mine dacă nu mă plăteşti în borcane întregi de dulceaţă nu stau de vorbă cu tine.
Să-mi faci zilele dulci şi frumoase, ăsta este rolul tău.
Dar eşti un zgârcit fără pereche şi îmi dai doar ce îţi rămâne sau ce nu primesc alţii.
Eroii sunt singuri, întotdeauna şi îşi plătesc datoriile faţă de omenire nu faţă de iubire.
Iar când tu le ştergi cu buretele, rămân eu şi te văd.
Încerci să invoci toate motivele din lume, dar sunt în şomaj, exact acolo unde m-ai adus.
Şi la un moment dat o să se termine şi ăsta.
E toamnă şi ulterior o să vină iarna, mai supravieţuiesc cu nişte murături.
Dar în primăvară ai face bine să începi cu sorbet de trandafiri, altfel plec.
Şi în jur roiesc albinele, aşa că e normal să mă iau după ele pe calea mierii.
Femeile sunt nişte întreţinute de vorbe şi fapte care le preamăresc, nu merg în acelaşi timp cu ele, aşteptând să se descurce singure.
Li se deschid uşile să poată intra peste tot, nu pentru că ele nu ar putea s-o facă ci pentru că dacă am fi pe aceeaşi poziţie, bărbaţii nu ar mai avea nici un sens.
Sunt tare, dar nu trăiesc cu brusturi!

Anunțuri

Despre rusbianca

Regizor de film
Acest articol a fost publicat în Vorbe și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Salariu de murături

  1. Pingback: Salariu de murături | rusbianca | BunDeCitit.ro

  2. Frumos comentariu,dar,chiar este adevarat,faptul ca ai intrat in somaj,parca nu-mi vine sa cred,ori sunt prea naiv sa cred asa ceva….?!

  3. Tibi zice:

    Am o senzatie vaga ca aici nu este vorba nici un moment despre relatia angajata-angajator. Foarte frumoasa melodia pe care ai ales-o si mi-a placut si fraza despre eroi 🙂

  4. Iustinian zice:

    Postarea ta mi-a adus aminte de o fabula a lui George Toparceanu:

    Întrebare si raspuns

    Rumegând cocenii de pe lânga jug,
    S-a-ntrebat odata boul de la plug:

    – Doamne, pe când altii huzuresc mereu,
    Pentru ce eu singur sa muncesc din greu?…

    La-ntrebarea asta, un prelung ecou
    I-a raspuns din slava: – Pentru ca esti bou…

    Din pacate, in prea multe situatii se aplica aceasta „formula” pentru angajati.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s