Aşa sunt eu şi chiar dacă ştiu că răzbunarea este apărarea prostului, că nu este bine să fac una şi alta, nu mă pot abţine şi schimba. Prostii! Poţi fi cum vrei tu, să te adaptezi oricărei situaţii, să evoluezi sau involuezi, să faci orice e posibil. Dar nu accepţi pentru că îţi place aşa cum eşti şi de fapt aici este toată problema. Eşti rău, o ştii şi eşti mândru de asta!
Păi şi atunci, alţii de ce nu ar face la fel? Te doare capul când te izbeşti de ei? Crezi că nu se simt la fel? Cine este deasupra, tu sau ceilalţi? Cine are mai multe drepturi?
Dacă eşti mai şcolit şi mai inteligent automat ţi se cuvine decizia? Dimpotrivă, tocmai tu ar trebui să laşi de la tine, pentru că eşti capabil să pricepi, pe când alţii nu. A, dar responsabilitatea, de ce ai căra-o tu? Mai bine stai comod şi aştepţi să facă cel de lângă tine primul pas şi poate poate te îndupleci să te mişti şi tu ulterior, măcar de ruşine, dacă nu din convingere.
Felul tău de a fi cucereşte femeile, stârneşte invidie în rândul bărbaţilor, îţi aduce succese peste succese, iar tu perseverezi pentru că te-ai obişnuit atât de mult încât deja ai impus reguli şi toţi trebuie să te accepte.
Şi dacă eu nu vreau? Poate nu sunt de acord cu modul tău de gândire, îţi dau şi argumente pertinente. Ridici nasul şi mergi mai departe sau stai să te gândeşti la ce am vrut să spun?
Suntem radicali nu din supraîncredere ci din tâmpenie şi lene. Dar cum nu putem recunoaşte aceste podoabe, le băgăm în buzunar sperând că nu le observă nimeni şi vor rămâne extaziaţi de restul personalităţii noastre încântătoare.
Oare tu crezi că m-am născut ieri?
rusbianca 
Pingback: Aşa sunt eu | rusbianca | BunDeCitit.ro
Bianca, Bianca… știu că sunt rău dar nu sunt mândru de mine. Chiar dacă pare, nici egoist nu sunt. Și știu că nu ești de acord cu modul meu de gândire. De-asupra mea i-am lăsat pe ceilalți demult și am văzut că nu am făcut bine și de multe ori m-am mulțumit cu un oscior fără să invidiez pe nimeni. Și pentru că știam că nu ești de acord, am îndrăznit să comentez. Pentru că o fată cu un caracter atât de puternic și uneori atât de controversat, nu s-ar fi uitat la un nimeni ca mine… pe asta am mizat.
Nu înțeleg însă unde, ce s-a rupt, că te-a legat de mine. Îmi cunoști piticii, unul dintre ei mă chinuie de atunci… și el e conștiința mea. Ești mult mai inteligentă decât crezi, nu mă pot compara cu tine nășico, dar nu mai pune sub picioare volumele ca să te dai mai mare. De când te citesc (de peste un an) ca o gazetă cum ar fi spus Cipri, stau și mă gândesc la ce vrei să spui.
Lăsând orgoliul amândoura la o parte, m-aș bucura să găsim o cale de mijloc… nu știu încă care. Dar nu una care să implice o relație între noi. M-aș bucura să rămânem doar doi prieteni și nimic altceva. De la NIMIC ce a fost înainte, sufletul meu totuși vrea o schimbare, DOI PRIETENI, crezi că se poate? Nu cred că cer prea mult. Oricum, nu cer nimic defapt și ca de obicei ii las pe altii să ia o decizie, mai ales când ii pune înainte pe ei, și mai ales că consider: nu te-ai născut ieri.
Sau dacă crezi, o să închid ușa cu cheia, iar pe ușă o să las scris: Plecat în vacanță pentru tot restul vietii, Aici a rămas un loc vacant…. .
Ok…nu prea stiu cum sa raspund la acest comentariu. Pot sa-ti multumesc eventual , mai ales ca ma citesti de pe la inceput.
Putem fi prieteni, prin urmare nu inchide usa 🙂
Multumesc!