Nod în papură

M-am săturat de dat şi de luat din nevoie, de negociat ca la târg. Ce suntem, vite? Ne punem termenii în faţă şi îi luăm sau nu, mai lasă unul şi altul şi pe urmă vedem ce iese. Aş vrea să acceptăm cu ce vine fiecare dintre noi nu din nevoie, ci pentru că ne face plăcere şi atât! Nevoia te forţează să faci multe tâmpenii şi oricum de la plăcere ajungi la nevoie şi obişnuinţa, nu prea ai cum să scapi de ea. Măcar la început să ne bucurăm la maxim.

Şi nu caut nod în papură pentru ca cel din faţa mea să pice examenul. Ştiu pe pielea mea, interogatoriul nu este niciodată plăcut, dar este necesar. Acum modul cum îl aplici este altceva!

Suntem noi prea stricaţi de soartă să ne mai acceptăm sau pur şi simplu naturaleţea există doar între anumiţi oameni?
Tind să cred că a doua variantă este cea corectă, dar şi că suntem mai puţin receptivi şi mai înţepaţi în cur!

Prin urmare, nu mă mai întrebaţi ce caut şi de ce vă spun drept în faţă că nu mă interesaţi. Ştiu să folosesc bine timpul pe care-l am. Şi dacă nu spun nimic cred că ar fi mai bine să vă ridicaţi şi să plecaţi. Sunt prea simţită să vă fac cu ou şi cu oţet şi consider că fiecare om merită respect (bine ar fi câteva excepţii aici, dar să nu intrăm în detalii).
Eu fac concesii, tu faci concesii şi unul dintre noi tot iese şifonat.
Poate era mai bine să-ţi găsesc nod în papură!