Târziu dimineaţa

bianca dimineataNu există poveşti pe care să nu le pot scrie, fie ele cu sau fără regrete, cu sau fără greşeli, acestea nu rămân la urma urmei decât nişte amintiri care mă formează ca mâinile unui sculptor destoinic.

Şi respir… şi scriu… şi gândesc… şi deodată mă opresc. Fac o pauză şi nu pot să mai aud absolut nimic. Da, ciudat, dar acest lucru este posibil. Ai reuşit să faci un miracol şi să-mi dezgoleşti mintea de gânduri. Nici nu te-am întrebat cum ai făcut-o, nu m-a interesat şi nici nu am de gând să aflu vreodată. Uneori trebuie să încetez să mai pun întrebări.

Poate ai dreptate şi am nevoie să împing de limite, să trec prin zece tavane pur şi simplu pentru că pot. De ce ai vrea să fac asta? Pentru că încă nu ai descifrat ce rol am eu în viaţa ta? Pentru că vrei să mă vezi acolo unde ar trebui să fiu? Mai contează de ce?

Vreau să te iau aşa cum eşti, fără să fac vreun efort, să fie atât de natural de parcă aş bea apă pentru că mi-e sete. Dar mi-e frică că într-o zi s-ar putea să uit cine eşti şi să văd în tine doar acele lucruri mărunte, lumeşti, care nu prea au importanţă în marea schemă a vieţii, dar pe care nu le acceptă nimeni până la capăt pe termen nelimitat. Cred că sunt capabilă de acest demers, deşi nu m-am născut pregătită pentru asta.

Târziu dimineaţa am părul aspru, zburlit pentru că nu se putea altfel, nu pot fi comună şi poate de aceea mi-e frică de confortul pe care-l simt lângă tine. Eşti prea sălbatic, spontan şi pur pentru mine. Nu ai nici o legătură cu firea decât că eşti născut din om, în rest eşti un animal care a reuşit să câştige umanitate pentru a trăi alături de ceilalţi în speranţa că îşi va găsi o pereche. Îmi spui că ea de fapt nu există. De ce nu mai crezi în ea?

Am început să întreb din nou, din obişnuinţă, ca un poliţist învăţat să investigheze pentru a cuceri, deşi nu am avut niciodată aceste gânduri. Acestea îţi aparţin mai degrabă ţie, ca o prelungire a vorbelor.

Te las pentru moment să visezi la acel călător îmbrăcat elegant, în costum alb şi pălărie care fumează tacticos un trabuc, undeva într-o ţară pierdută, departe de civilizaţie şi care ocheşte mereu cele mai colorate fuste…
Dacă vreodată o să vezi o siluetă care nu are ce caută în peisaj, s-ar putea să fie doar un dragon plecat să-şi stingă ultimul foc…

Anunțuri

Despre rusbianca

Regizor de film
Acest articol a fost publicat în Vorbe și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Târziu dimineaţa

  1. Pingback: Târziu dimineaţa | rusbianca | BunDeCitit.ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s