Diferenţe

bianca pe banca

Ce nu există nu se poate fabrica şi nu mă refer aici la pironul pe care îl şlefuiesc ceilalţi din jur înainte să ne ţintuiască de neajunsurile lor, ci la acele asemănări de care tragem să le facem identice doar pentru a ne simţi bine cu noi înşine.

Dincolo de ce nu mai simţi conştient este o mare de săgeţi electrice gata să fie lansate în orice moment. Posibilităţi, improbabilităţi, cine ştie ce sunt cu adevărat până nu le vede?

Oare s-ar schimba ceva dacă am putea să ne folosim al şaselea, al şaptelea şi al optulea simţ?
Eu scormonesc mereu după al nouălea pentru că ăla este radarul perfect care face din realitate o jucărie necesară doar dezvoltării minţii. Dar lumea adevărată este altceva, ceea nu vezi şi poate doar visezi.

Iar cei norocoşi sau fericiţi, care din anumite motive necunoscute au străfulgerări premonitorii, vindecă suflete, depăşesc lumea comună, nu trebuie să fie terorizaţi că intră într-o nebuloasă paralitică în care nu pricep nimic. De ce să-ţi fie frică să cunoşti când primeşti abilitatea să înţelegi şi să faci bine?

Să fii capabil să te opreşti când vrei nu te face o fiinţă automatizată, ci una care este suficient de puternică să evite coliziuni netrebuincioase.

Şi atunci de unde avem groaza de a nu accepta diferenţa între noi, între mine şi tine? Tocmai pe ea trebuie s-o îmbrăţişăm şi să lăsăm deoparte visul de nemurire pentru o împlinire care va fi prea târzie sau poate care nici măcar nu trebuie să aibă loc.
Unind mai multe simţuri poate ajungem la al nouălea şi asta este cea mai mare realizare pe care două persoane o pot obţine de la viaţa reală, ireală, inventată sau imaginată.

Diferenţelor, bine aţi venit! Avem de muncă şi nu o să vă mai confund vreodată cu tânjirile mele de acceptare a ceea ce sunt. Nu am nevoie de o confirmare pentru a exista.

Anunțuri

Despre rusbianca

Regizor de film
Acest articol a fost publicat în Vorbe și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Diferenţe

  1. Pingback: Diferenţe | rusbianca | BunDeCitit.ro

  2. Ciprian Bojan zice:

    Singurele diferențe reale și acceptabile sunt între ceea ce suntem și ceea ce vrem să fim… Restul sunt nuanțe… 😉 🙂

  3. kriozenit zice:

    O să îndrăznesc să scriu… evident doar din punctul meu de vedere. Nu e nimeni o „coliziune netrebuincioasă” căci oamenii ca tine sunt plasturi anume descoperiți de viață să acopere răni, un fel de talisman ce poartă în el vindecarea. Nimic nu e întâmplător, de aceea ne întâlnim unii cu alții… fiecare încearcă să evolueze, luând de la cei din jur atât cât pot lua, sau cât pot înțelege pentru a merge mai departe. Nu e nici o plăcere în a ”simții” anumite lucruri, căci în general nu lucrurile plăcute sunt înfățișate; cele mai puternice sunt tot lucrurile urâte nouă. Ce faci, de pildă, dacă simțurile îți promit că o persoană ție dragă își va găsii acel lucru pe care îl caută cu disperare, cu condiția ca tu să te retragi…?.

    Ne naștem din diferențe, bărbat și femeie, căci d.p.d.v. anatomic nu sunt la fel . Până și în simțuri sunt diferiți. Ca doi magneți de poli opuși ce se atrag, și asta tot din diferență. Cine a văzut ca doi poli de același semn să se atragă ?!. Acolo unde nu este o diferență (nu indiferență), nu se nasc scântei, iar scânteile sunt necesare pentru creație, cunoaștere, (și altceva), și pentru evoluția noastră.

    Unind mai multe simțuri, hmm.. cred că vorbești de al nouălea cer… o stare perfectă în care nu mai trebuie să faci nimic, toate simțurile sunt deschise la maxim și ele nu mai acaparează ci dăruiesc… și printre altele, o stare de beatitudine în jur. E mult de muncă până acolo, dar nu e imposibil… însă pentru mulți e doar o realitate virtuală… .

    • rusbianca zice:

      Indrazneste….si eu te citesc…multumesc, sunt flatata, dar unele coliziuni cred ca nu isi au rost, chiar daca ar fi adevarat ca sunt asa cum spui si ca acopar rani. Cine imi garanteaza ca o si fac. Acum imi vei spune sa incerc, dar luand in considerare datele problemei….consider ca este o coliziune iminenta cu unele persoane si poate total netrebuincioasa.
      Sunt de acord sa luam de la altii cate putin sa evoluam, dar o face fiecare in termenii lui, stand mai aproape sau mai departe de un anumit om.
      A simti cred ca este telul suprem al omului, cat despre uratenia simtirii…nu toate sunt frumoase, dar in articol ma refer la cele bune. Si da, a lasa pe cineva sa fie fericit este a simti o bucurie, pe care majoritatea dintre noi nu o simtim pentru ca suntem egoisti si nu intelegem cum functioneaza viata, nu suntem capabili sa trecem de anumite limite.

      Diferente…doi oameni diferiti se pot atrage sau nu. Am vazut si da si nu. Se nasc scantei si acolo unde exista asemanari, pentru ca mereu o sa le cautam si o sa ni le dorim. Daca diferentele sunt enorme, toata conversatia de orice natura intre doua persoane nu mai are sens, duce la un conflict din care nu inveti mare lucru.
      Capacitatea sa intelegi insa diferentele intre doi oameni , sa le accepti asa cum sunt si sa iei ceva pozitiv, eventual unind anumite idei si fapte poate duce la o colaborare excelenta de a trai mai bine ( nu neaparat si impreuna ca un cuplu, poate fi ca prieteni, colegi, rude, etc.)

      Scanteile sunt necesare in masura in care faci ceva bine cu ele, creatie sau evolutie, altfel nu-si au rostul si as putea sa dau multe exemple din experientele mele in care divergentele nu au folosit la mare lucru.

      Unind mai multe simturi…ma refer la o comuniune intre doi oameni care duce la o intelegere peste normal a vietii si nu ma refer la al noulea cer ci la o inventie de moment, un simt care in teorie nu exista, si care ar bulversa lumea ( aka de citit Profetiile de la Celestine, poate vei intelege mai mult) prin descoperirea anumitor secrete straine omului asa cum este el construit, ce tin de parapsihologie asa cum o numim noi. ( nu intru in mai multe detalii).
      Dar da, poti sa spui ca in teorie se poate asemana cu starea de beatitudine a celui de-al noulea cer, asa cum este descris in carti ( ex. Dante)

      In viata asta normala, cunoscandu-se atat de putin despre aceste lucruri, mai mult cercetandu-se prin experimente de cele mai multe ori nereusite, folosindu-se atat de putin din creier, chiar nu cred ca se poate ajunge acolo…dar nu se stie niciodata unde poate duce stiinta si inversunarea omului peste ani si ani de zile…iluminarea nu cred ca este pura fictiune 🙂

      In plan real…cred totusi ca se poate ajunge la un compromis mai natural, omenesc, de comuniune intre oameni ( fata de iluminare) pentru o perfectionare a stilului de viata si o acceptare optimista a omului asa cum este el si o intelegere a anumitor aspecte ale persoanei cu care interactionezi zilnic.

  4. corabogdan zice:

    Eu zic c-ai descris diferentele atat de diferit! Foarte frumos, pe de-asupra!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s