Azi fac ce vreau

Încercăm să fim sociabili, comunitari (nu câini) şi să îi ajutăm pe ceilalţi, pentru că aşa este bine.
Câteodată suntem mai egoişti şi ne gândim şi la noi. Şi asta e bine.
Ce facem când viaţa ne-o ia pe dinainte şi ne vedem puşi în situaţii ciudate, când trebuie să facem anumite lucruri, pentru că am vrut să ajutăm, pentru că ne-a fost milă sau efectiv am mers înainte, încercând să facem ceva diferit, să fim spontani.
Nu putem spune NU celorlalţi?
Totul se învaţă.
Te simţi diferit şi rău dacă nu ajuţi pe ceilalţi, dacă nu îi asculţi, dacă nu faci ceva pentru ei?
Mă, azi fac ce vreau!
Asta înseamnă că mă trezesc la cât vreau eu, că nu pot fi găsită la telefon şi nici prin orice alt mijloc, decât dacă pică un avion în camera mea!
Vreau să am un mic dejun copios, să beau şampanie şi să-mi râdă soarele în tălpi, în timp ce stau întinsă pe un şezlong.
Să mă uit la filme nemuritoare, să scriu scenarii şi fraze nemaigândite şi să mă răsfăţ cu cea mai bună ciocolată din lume.
Şi pentru final să dansez până nu-mi mai simt picioarele şi să adorm extatică că am avut în sfârşit o zi doar a mea: fără oameni sau animale, fără griji, fără tine.
Pot visa că o să am curajul cândva s-o fac şi pe asta, pentru că orice s-ar întâmpla, va fi tot acolo a doua zi, când mă va înştiinţa lumea că sunt o nesimţită egoistă care îşi permite să rupă legătura cu cei dragi şi îndatoririle ei.
Prietene, azi e ziua mea liberă!