Adevar general valabil

Nimic nu ţine veşnic, din fericire. Ceea ce înseamnă că orice greutate este temporară, de bucurie suntem lămuriţi că e trecătoare.
Dar necazurile sunt mai apăsătoare şi au izul ăla nenorocit de permanenţă, ca o boală care te devastează, te ţine în pat nemişcat cu dureri până în creştetul capului.
De multe ori uităm nişte aspecte generale ale vieţii: totul trece, după ploaie vine soare, există întotdeauna un revers al fiecărei acţiuni.
Ar putea fi considerate adevăruri general valabile deşi lumea tinde să nu le pună eticheta asta.
Dacă trecem dintr-un punct în altul, ce ne opreşte mintea în loc că nu ajungem la următorul punct? Suntem cumva ţintuiţi şi orbi, surzi, de nu vedem şi simţim că suntem mereu în mişcare?
Chiar şi atunci când vrem mai mult decât orice să oprim clepsidra în loc, vremea trece şi este bine că se întâmplă asta!
Cine ar sta cu un om care nu progresează, care nu aduce nimic, care nu îşi imaginează alte scenarii de viaţă şi care tinde să devină o statuie dacă refuză să accepte timpul?
Artificiile pe care le găsim să facem să pară că un moment plăcut durează mai mult nu ţine de ore şi minute, ţine de creativitate, la fel cum ţine de puterea noastră să treacă mai repede perioadele odioase.
Azi e miercuri, este soare afară, eu sunt femeie şi sunt la muncă.
Azi se simte ca fiind duminică, sau orice zi de sărbătoare, soarele îmi aduce aminte de prima excursie la munte, sunt doar o adolescentă şi scriu despre portocale cu aromă de Spania!