Eu fluier când vreau

Mi-ar plăcea să fluier după băieţi până rămân fără aer, să mă uit ostentativ la ei, de parcă le-aş da una peste fund şi le-aş pipăi bărbăţia pe care de ruşine au pierdut-o pe jos.
Nu vă aplecaţi după ea, vă rog, lăsaţi-o acolo pentru că vreau să vă admir, să vă transform în sursa mea de flirt continuu, mai ales când ies cu fetele în oraş.
Cum defilaţi, în gaşca, cu ţigara în colţul gurii şi mâna şmechereşte în buzunar, un portofel dolofan la spate, umplut cu hârtii şi un telefon de fiţe pus la ureche doar pentru a-l etala.
Dar ce-mi văd ochii? Un ceas enorm m-a orbit, iar colonia mă dă pe spate.
Dar eu continui să fluier, din plăcerea de a privi prada cum se apropie.
Dacă aş sta să te sugativez de fiecare dată când treci prin faţa mea, te-ai simţi penibil şi ai pleca ochii în jos ca o căprioară?
Ţi-ai trage cămaşa mai jos sau te-ai preface că îţi scapi cheile de la Mercedes pe jos?
Nu, cred că ai merge în continuare ţanţoş ca un cocoş, mândru că cineva se uită la tine, fără pic de jenă, pentru că eşti bărbat! Şi asta spune totul!
Nu m-ai trata cu indiferenţă ci probabil m-ai învăţa să fluier mai bine, să îmi arăţi cum se face şi că unele lucruri nu sunt feminine şi ar trebui să le lăsăm bărbaţilor pentru totdeauna.
Dar asta sunt eu, eu fluier când vreau! 🙂